Rareș Cojocaru

Se pare ca ar trebui sa circul mai des cu CFR pentru ca pana la urma ei sunt un fluviu de subiecte. 

Eram un pic grabit pentru ca in 8 minute pleca trenul si abia ajunsesem in fata garii. O coada in jurul caselor de bilete imi insufla putine emotii.

Prima la rand era o doamna, corpolenta, un pic blonda, cu o tenta de bronz. Era straina. Tocmai din Australia a avut de aflat mama. Respectiva doamna avea un bilet la un tren rapid sau accelerat. Cand cumperi bilet la aceste doua trenuri trebuie sa cumperi si loc. E o idiotenie, eu nu prea am inteles-o, dar asa trebuie. Va dati seama ca respectiva nici atat, plus ca doamna de la ghiseu nu vorbea engleza.

Dn australianca -“I don’t understand. I paid the ticket”

Dn ghiseu  -Trebeee’ aici locul…sa platiti si locul. (Totul suna si un pic mai ciudat datorita faptului ca ii lipsea cu desavarsire caninul drept superior, asa ca vorbirea era un pic cam ciudata si cu precipitatii)
Dn australianca - Tell me to which platform should i go !?!
Dn ghiseu - Ce zicee maa ?!?
 

Ii explica mami ce-i explica si o face sa inteleaga idiotenia sistemului de bilete romanesc si la ce linie trebuie sa ajunga. Eu eram ocupat sa-mi scot carnetul vizat. La final, respectiva doamna dorea si dumneaei sa afle unde poate gasi un telefon public. Pai nu este. Nu este? Pai cam nu… cum sa va spun?!

Mami o intreba, in engleza evident: “Da’ cred ca pana acum ati ajuns sa urati Romania”- “Sincer, oamenii sunt chiar faini dar sistemul si faptul ca nu multe persoane vorbesc engleza e un pic dificil pe langa celelalte aspecte.