18 lucruri pe care le-am învățat până la 18 ani
De foarte mult timp
vreau să scriu
acest articol, de când am împlinit 18 ani, dar a durat puțin mai mult să-mi
decantez fiecare gând și să-l pun la locul lui. Poate că și ultimele articole
din blogosferă m-au determinat să gândesc mai repede..
Viața
are unele momente când simțim nevoia să tragem linie, să punem în balanță, să
cântărim ce-a însemnat pentru noi etapa prin care tocmai am trecut, cu ce-am
rămas, cum ne-am schimbat și cum vrem să fim pe viitor. În 22 noiembrie 2012 eu
am tras linie. Acum am terminat decantarea:
1 Prietenia. Am învățat de-a lungul celor 18 ani, că prietenii sunt invers proporționali cu vârsta. Cu toate că la început toți copii din spatele blocului, sau de la fotbalul din curtea școlii ne sunt prieteni, cu timpul, toate astea o să se schimbe. Acceptăm mai greu o minciună, nu mai suntem dispuși să uităm atât de repede o jignire sau să să trecem peste faptul că cineva tocmai ne-a vorbit pe la spate. Ne maturizăm, de fapt. Conștientizam că oamenii de calitate sunt destul de rari și refuzăm să ne mai indentificam cu aceleași persoane pe care cândva îi vedeam ca prieteni. Mi-am dat seama că pe cei mai buni prieteni îi cunosc de mai bine de 10 ani. Astfel, am învățat că relațiile cristalizate atunci sunt cele care durează.
2.
Toate lucrurile sunt trecătoare: de la bunici, părinți, prieteni, sentimente (bine...aici poate nu
sunt toate trecătoare). Bucură-te de ele, de copilărie, de inocență, și nu uita
să faci multe poze. Investește "la greu" în familie. Există o posibilitate să te
dezamăgească, dar am învățat că ea este
(de cele mai multe ori) lângă tine să te
încurajeze când lumea te dezamăgește. (sau poate sunt doar eu norocos)
3. Tot timpul să îți pese. Nu ascultați vechea bandă cum că nu
ar trebui să îți pese de nimic. Ba da!! Ar trebui să îți
pese de tine, de cei din jurul tău, de a acțiunile pe care le faci. Pune suflet
în orice te
face fericit și fă în așa fel încât să ai cât mai puține lucruri să-ți reproșezi.. Dacă nu te implici, nici nu știi cum trece timpul, și implicit, viața...trăiești într-o bulă de nepăsare ce se va sparge când, poate, va fi prea târziu. Da, se mai întâmplă să pui mult suflet și apoi să fii dezamăgit. Dar am învățat că de multe ori e așa "dureros de dulce"..
face fericit și fă în așa fel încât să ai cât mai puține lucruri să-ți reproșezi.. Dacă nu te implici, nici nu știi cum trece timpul, și implicit, viața...trăiești într-o bulă de nepăsare ce se va sparge când, poate, va fi prea târziu. Da, se mai întâmplă să pui mult suflet și apoi să fii dezamăgit. Dar am învățat că de multe ori e așa "dureros de dulce"..
4. Citește! Citește
mult.. Studiază logică și filozofie. Învață cel puțin o limbă străină care să
reprezinte o cultură diferită; îți schimbă complet modul de gândire. Am învățat că școala nu te ajută foarte mult, așa
că începe să înveți pe cont propriu. Cât mai multe, despre orice. Îți dezvoltă
mintea și te destupă. Nu vrei să te trezești în clasa a XII-a fără măcar câteva
cărți citite. Nu ai timp să citești? Oprește televizorul! Te-aș ruga să ieși și din acest articol, cu toate că îmi face plăcere că ești
aici. Dar dacă așa vei începe să citești, mă bucur că am reușit să te motivez.
Eu am descoperit că mă pot ține de un program și să citesc 1 carte pe săptămână
și că poți să înveți un lucru nou în fiecare zi: TED, Memrise, Khan Academy. Asta dacă vrei, desigur.
Cu
toate astea, mă apropi de finalul liceului și sunt trist căci am învățat că
la scoală trebuie să te cenzurezi, să nu pari că știi prea multe, să nu dai impresia că ești inteligent. Atunci devi tocilar..!
5.
Sensibilitatea mi-am format-o acum. Și se formează
greu..se modelează precum lutul, din totalitatea cărților și poeziilor pe care
le-am citit, piesele de teatru și filmele pe care le-am văzut, muzica pe care
am ascultat-o și oamenii cu care am interacționat, sau pe care i-am iubit. Am învățat că ea influențează cum poate
retina mea să extragă frumosul din lume.
6. Bazatul pe instinct și fler,
pe o bază oarecum subordonată
destinului. Fac alegerile ce cred că mă fac pe mine fericit,
și niciodată nu regret că am făcut ceva (uneori trebuie să "miroși" ocaziile...). Regret doar lucrurile pe care nu le-am
făcut sau cele pe care puteam să le fac mai bine. Am învățat că ce-o fi, o fi..
7. Ascultă mai mult. Vorbește mai puțin. Am învățat să ascult oamenii și să înțeleg că nu știu totul. Nu e
nimic în neregulă să fii cel tăcut din grup, ci să scoți numai prostii pe gură.
Am stat de când mă știu în prezența celor mai mari decât mine pentru că atunci
auzeam numai lucruri interesante, idei pe care nici nu mi le pusesem până
atunci. Uneori îmi era chiar teamă să spun ceva pentru a nu fi
considerată o tâmpenie (ceea ce se reliefează și acum, în scrisul
articolelelor). Și credeți-mă, mi s-a întâmplat de multe ori să spun o prostie
doar din exces de zel, să fiu și eu cel care ia cuvântul. Tot timpul s-a
încheiat prost pentru mine.
8.
Oamenii. În viață, așa cum am reușit eu să o văd
până acum, este vorba de oamenii pe care îi întâlnim și de lucrurile pe care
reușim să le creăm împreună. Așa că..dă-i drumul și întâlnește-te cu ei și
fii creativ! Am reușit să mă întâlnesc cu o mână de
persoane ce mi-au deschis ochii și care cred că destinul a vrut să-mi iese în
cale (sper că în continuare o va mai face), și aici mă leg iar de punctul 6, de
alegerile pe care le iei și de oamenii în compania cărora vrei să stai.. Alege
să stai în jurul oamenilor care te motivează să devii că ei. „Dacă ești cel mai
deștept dintre prietenii tăi, ar trebui să-ți schimbi grupul.”-Andrei.
E
adevărat că sunt și mulți nemernici, egoiști, profitori, necivilizați,
mincinoși, sau cu aspirații de duzină,
și că tot timpul vor ataca fără nici măcar o umbră de omenie sau respect. Deși
am doar 18 ani, m-am întâlnit cu multe astfel de personaje, și mi-am dat seama
că nu sunt eu cel anti-social, ci aceștia sunt cei pe care trebuie să îi evit.
Uită-te atent de ei în jurul tău.. Am
învățat să fiu selectiv cu oamenii.
9. Călătoriile. Călătorește, întâlnește persoane, ieși din
zona de confort! Mi-am propus ca la un moment dat să fac turul
globului...Pentru început, aș merge în jurul Europei cu trenul, sau cu
motocicleta, sau cu orice altceva ar presupune o aventură. Cum? Nu știu. Nu am
încă banii necesari și nici nu știu dacă îi voi avea, dar am învățat că trebuie
să ies din zona de confort pentru a ajunge la solnițele cu mirodenii ale vieții
și pentru a cunoaște oamenii speciali menționați mai sus. Am de gând să fac din
viața mea o carte cu multe capitole pe care la bătrânețe, așa cum am fost la un
moment dat personaj de vis, s-o scriu lângă doamna mea.
Cred că niciodată, sau aproape niciodată, nu
ar trebui să refuzi o invitație pentru că sună prea ciudat, nebunește, sau „de
ne facut”...
Prin Islanda cu bicicleta sau Vând kilometri sunt doar câteva proiecte la care sufletul meu
rezonează cu o mare intensitate. Am învățat că "planeta asta este aici ca
s-o vedem”.
10.
Boacănele vârstei.
Într-o
seară de iarnă, când aveam 6 ani, am fost lăsat singur acasă. Ninsese mult și
tata plecase la drum lung, așa că mama a mers să sune de pe fixul unei prietene
(atunci lumea nu avea telefon mobil) pentru a verifica dacă a ajuns și totul e
în ordine. Ei bine, ea îmi spusese că pleacă să cumpere ceai și pâine... După o
oră de așteptat și îngrijorat, pentru că nu aveam cheie, deschid geamul, sar în
zăpada de jumătate de metru, în papuci și în pijama la temperaturi cu multe
grade sub 0, și plec la PanGroup magazin să văd de ce întârzie atât. Eram
chiar speriat, mă gândeam că i se întâmplase ceva... Vânzătoarele doar ce ce
închiseseră și spălau pe jos. Văzând că nu-mi deschid, am început să bat cu
pumnul în geam până ce o doamnă, enervată la culme, a venit să vadă care-i
baiul. Când m-a văzut în pijama, papuci
și cu lacrimi în ochi întrebând de
„mami”, a deschis și m-a primit înăuntru. Nu știu cum s-ar fi terminat
povestea dacă în loc să se uite o
secundă în stânga, în timp ce trecea prin fața magazinului, și să-mi vadă
gulerul roșu al tricoului, mama ajungea și vedea casa goală și geamul
deschis..
A fost una din multele boacăne pe care le-am
făcut în timpul copilăriei. Cred că am avut eu ceva cu plecatul de acasă,
pentru că peste câțiva ani am recidivat. Fiind transpusă acum, întâmplarea mă
face să îmi dau seama, în corelație cu punctul 9, că lucrurile ce ni se par la
început hilare sau nebunești, se pot transforma în poveștile ce le-am spune cu
mult drag peste un timp. Am învățat că,
uneori, prostiile se acceptă.
11.
Să fiu eu însumi. Am renunțat de mult la gândul de
a fi perfect. În schimb, am început să încerc să fiu eu însumi..de cât de multe
ori pot. (desigur, într-o manieră social acceptabilă și sensibilă). Uneori
chiar mi-a ieșit .. Nu încerc să impresionez pe
nimeni, dar îmi place să îmi joc rolul de persoană interesantă. Pe lume, cei care nu se arată așa cum sunt ei însăși,
ori au ceva de ascuns, ori sunt niște oameni plictisitori și plictisiți. Am
învățat că e bine să le arăți oamenilor cine ești tu cu adevărat, nu cine crezi
că le-ar plăcea lor să fii.
12.
Cauți dragostea vieții? Stop! Oprește-te! Să nu se
înțeleagă greșit, cred în dragoste, cred în iubire, dar nu cred în căutarea ei.
Dragostea nu vine când o cauți, ci când te aștepți mai puțin, când poate faci
schimbări în viață, când te muți, când te inscri la altă facultate, când decizi
să schimbi macazul. Adevărul e că de multe ori se întâmplă ca dragostea vieții
să fie chiar lângă ține și tu să nu o vezi. Atunci e trist..
Din dragoste am desprins mai multe lucruri...Unul ar fi că dacă iubești pe cineva, spune-i. Dar fă-o într-un mod cât poți tu de diferit și special; nu te limita la clișee penibile (pardon, pleonasm), e bine să arăți că te-a preocupat puțin aspectul. Nu sunt Dr Love, pentru că nu am fost în stare să-mi rezolv singur problemele, dar am învățat că e foarte important să fii sincer. Dacă afli modul special de-ai spune, iar ea nu reacționează, sunt două soluții: a) Renunți pentru că nu te iubește, nu merită, nu.... sau b) Rămâi cu stoicism la aceleași sentimente, cu gândul că trebuie să treacă timp până să înțeleagă..
Al doilea lucru, ar fi să renunți la o relație nefericită. Nu e vorba de obligație sau angajament. De fapt, este vorba despre cum te respecți pe ține însuți.
Iar al treilea, ar fi că dacă v-ați despărțit, încearcă să înțelegi unde ai greșit... Ce ai repeta și ce nu. Este ok să-ți amintești și apreciezi ce-a fost, dar amintește-ți bine.. Am învățat că poate unele „călătorii” cu anumite persoane sunt menite să se termine pentru a învăța ceva din ele. Și poate că ar trebui să fim recunoscători că, în final, ajungem să realizăm ce regretăm.
13.
Amabilitatea și bunul simț deschid multe uși. Nu
trebuie să fii amabil doar de formă, să creezi
o falsă impresie plăcută despre tine, ci e bine să fii educat în a urma niște
reguli bine definite. Învață să vorbești cu
„mulțumesc”, „vă rog”, „îmi cer scuze”
sau „ îmi permiteți două secunde?” și o să vezi că lumea e nu chiar așa neagră.
Oricine apreciază bunul simț și o gramatică bună, dar foarte puțini acceptă
impertinența. Nimeni nu îmi datorează nimic..
Am învățat să fiu bun. Lumea e un
mic oraș.
14. Valoarea
banului. Aveam 16 ani când mi-am luat primul job.
Terminasem clasa a X-a și eram ghidat de poveștile frumoase în care tinerii
americani vindeau limonadă sau spălau mașini pentru a face rost, pe timpul
verii, de banii de plecat la mare. Era 1 iulie, nu o să uit ziua aceea, când am
semnat contractul de angajare la Romtelecom. Am lucrat un an și o luna în
funcția de agent de vânzări și promoter, perioadă în care am înțeles ce
înseamnă munca și valoarea banului. Primul salariu a fost 350 de lei. Nu foarte
mare, dar sufiecient cât să-mi permită să merg împreună cu prietena mea la mare
pentru două zile (am participat la Triathlon Challenge Mamaia 2011).
Per total am muncit mult.. am mers prin 90% din satele din județul Dolj, chiar și la 40 de grade pe ulițe pline cu praf, am întâlnit oameni răi, oameni săraci, oameni ce au vrut să mă bată doar pentru că reprezentam o companie. Am întâlnit și oameni de la care am avut ce învăța: generali de armată, doctori, sau simpli țărani. Am învățat că nu există satisfacție mai mare decât cheltuirea banului făcut de tine și că cea mai mare greșeală e să-i investești în prostii. După câteva luni, ajunsesem la nivelul în care, vă spun sincer, nu mai ceream nici măcar un leu părinților... Am învățat că poți să faci bani din orice. Atât timp cât ești motivat și pui pasiune..
15.
Vorbește cu un străin tot timpul când ai ocazia. Du-te și stai de
vorba cu el. Sunt milioane de posibilități cu ce s-ar putea întâmpla, dar numai
una dacă nu o faci. Am învățat să descopăr oamenii.
16. Ia
deciziile la rece.
Sunt o fire foarte impulsivă, iar cel mai mare defect al meu este că nu
am răbdare. De-a lungul timpului am avut multe reacții pe care acum îmi dau
seamă că nu le-aș mai face, aproape că le regret.. În altă ordine de idei,
niciodată să nu acționezi, decizi când îți e teamă de ceva. Ești condamnat!
Mințitul este un exemplu. Am învățat să
nu mint și să nu promit nimic când sunt fericit sau trist.
17. Ai
grijă de tine. Tu ești cartea ta de vizită. E bine să
fii carismatic și inteligent, dar asta nu e totul. Ai grijă de corpul tău, fii
atent la alimentație. Dacă mănânci de la fast-food și bei cola, atunci sunt mari șanse ca la un moment dat să ajungi un butoi de osânză. Mi-am dat seama că dacă vrei să schimbi ceva în
alimentație, poți s-o faci. Eu am început să ronțăi mere sau morcovi..sau
amândouă. Dacă te lași și de cancerul țigările alea, o să te scutești de câteva vizite, mai târziu, la pneumolog, stomatolog, dermatolog...plus că economisești niște bani, și miroși mai bine, zău :D (și nu, nu-mi spuneți că vă calmează, relaxează). Apoi, apucă-te de un sport. De mine s-au lipit artele marțiale și
handbalul, dar dacă nu ai timp, fă jogging. Am învățat că e bine să te iubești.
18. Mai
presus de toate, am învățat să nu urmăresc pe nimeni fără o cauză bună, să
susțin proiectele în care cred și pe cei care merită. Am învățat că poți să-ți
schimbi condiția, asta dacă ai suflet bun și ești amabil. Am învățat să fiu drăguț, sincer (cu ceilalți
și cu mine însumi) și mai ales, recunoscător. Până la urmă, fericirea autentică
triumfă.
Am învățat să fiu o ființă umană decentă.
*
P.S. Acum ca am terminat, pot să citesc liniștit ce a scris Mugur Pătrașcu (la mulți ani fericiți, pentru ieri :) ), sau prietenul Cristi Florea.
P.P.S. Am
gândit rândurile de sus ca pe un ultim articol pe acest blog...unul al
maturizării (ținând cont de primul articol, pe când eram un semianalfabet). Încă nu sunt sigur. Aș vrea sa mă
mut în casă nouă..
