Rareș Cojocaru

• Cum aflu dacă mi se potrivește domeniul social media?
• Cum fac trecerea de la o experiență personală în social media la una profesională?

La un moment dat scriam că mi-am dat seama cât de important este să citești, să studiezi Logica și Filosofia.. Mi-a și plăcut, ce-i drept, pentru scurtele luni în care am studiat la școală gândurile lui Bergson, Aristotel, sau Sartre.

Atunci când am citit că cei de la Foto Union organizează tabăra de fotografie ARCHE în Thasos, și dau ca temă fotografică un aforism al lui Protagoras, un zâmbet pișicher mi s-a ivit în colțul buzelor. Mă aminteam stând în bancă și discutând cu patos despre om, alegeri, fericire, existența care precede esența și alte teme ce îmi place să cred că la un moment dat voi fi destul de înțelept pentru a le înțelege cu adevărat. În ultimele minute, chiar numele sofistului Protagoras a fost adus în discuția ce se apropia de final, atât datorită lipsei de entuziasm colectiv, dar mai cu seamă din cauza clopoțelului.

Maxima sună cam așa: "Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt întrucât sunt, și a celor ce nu sunt întrucât nu sunt".

Nu am înțeles din prima ce voia să spună Protagoras. De fapt, nici nu susțin că am înțeles, dar pot să presupun. Nici la a doua încercare nu mi-a ieșit.. Apoi, mi-am frunzărit caietul cu entuziasmul unui

Ok. Sa o spun din capul locului: cine nu a ajuns la Conferinta TEDx rau sa-i para, zic. Pe tema asta au mai scris si Chinezu si Razvan si este putin dificil sa mai surprinzi si alte detalii, dar:

Ieri am inteles cam ce se intampla la conferintele TEDx.. Intalnesti oameni minunati si cu povesti de viata sau doar povesti impletite cu idei frumoase si prezentari pe masura. Atunci cand mai sunt si din localitatea din care faci parte iti spui: "Bai de unde a aparut si X?" "Uite ca nu stiam ce mult succes poate avea Y, care a crescut pe strada cu mine..." si exemplele pot continua.

Printre altele, eu sunt si membru al unui club de voluntariat: Interact Club Craiova (ramura de tineret a clubului Rotary). In decursul timpului am facut foarte multe proiecte in Craiova si nu numai ( o mare parte sunt trecute pe site). Acum ne-am dorit sa facem un proiect nou, o conferinta TEDx in Craiova special pentru tineri, in care sa le prezentam si sa vorbim despre drumul in viata, idei de viitor si cum se pot dezvolta personal pentru o mai buna cariera.

Cine nu a auzit de TEDx? Oricare ar fi raspunsul, aveti ocazia ca Luni 3 septemebrie sa aflati sau sa experimentati una dintre conferintele cele mai apreciate pe plan international. Scopul nostru este să

...Socializam si apoi scriem

Expresia de mai sus a fost si este pur si simplu geniala. Ii apartine in totalitate lui Ciulea si nu numai eu am fost fascinat de modul cum o spune in interviu.

Eu ce-am avut de spus, am zis la RiviOnze pe blog pentru ca el mi-a dat invitatia si daca vrem sa ne relaxam, informam, delectam si vazut cateva poze, ce-ar fi sa intram aici si aici

Foarte multe nu mai am de adaugat pentru ca deja sunt vreo doua articole consistente. Ceea ce vreau sa precizez si aici este faptul ca daca nu socializam si apoi sa scriem putem sa fim noi Zei in arta scrisului pe blog. Daca lumea nu te cunoaste, nu ti-o vazut mecla macar o singura data, nu stie cu cine lucreaza in caz ca se gandeste la un parteneriat, esti un pic outsider in ceea ce priveste parteneriate, priekenii, colaborari, cumetrii.

Te citesti altfel acum, cand ai cunoscut persoana din spatele blogului si poate ai reusit un pic s-o intelegi, s-o cunosti.

E tare greu sa fii blgoger. Te duci la intalniri, razi la mese cu oameni pe care abia ii cunosti dar simti ca ii stii de o viata, vezi Romania, aude lumea de orasul tau, bei bere, LIMONADA PROASPAT STORS =))) , canti, dansezi. Nu stiu de ce m-am bagat in munca asta asa grea. 

P.S. Una cu una fac/face doua, dar eu tot n-am apucat sa-l vad pe Cristian Gog facand vreo scamatorie, deci trebe siguuur sa-l mai vad. Stiind ca el e in cumetrie cu Ciulea, Yoncy si restul clujenilor, o sa am la mine pregatita o sticla de apa plata de izvorul de langa Baumax Craiova ca sa le inapoiez si lor sticla cedata.

Cristian Gog: -Bai Ciulea, sa nu-si uite oltenii sticla de apa, ma.!

Subsemnatul: – Da’ chiar maa

*Poze am urcat pe FaceBook

 Au mai scris:
- http://nebunia.com/2011/06/mures-fotbal-meet-impresii/
- http://heghes.com/societate/fotbalblogmeet-tirgu-mures/
- http://lenesu.info/cum-a-fost-la-muresfotbalmeet/
- http://www.albuionel.ro/2011/06/si-a-fost-muresfotbalmeet-si-sper-ca-o-sa-mai-fie.html
- http://chinezu.eu/2011/06/27/despre-o-blogosfera-locala-si-despre-mai-multe/
- http://www.worldit.info/articole/ce-poti-invata-despre-online-prin-offline-sau-despre-muresfotbalmeet/
- http://outinmures.ro/mures-fotbal-meet-concluzii/
- http://hancaanca.wordpress.com/2011/06/27/sa-zic-si-eu-cate-ceva/
- http://danghemes.blogspot.com/2011/06/muresfotbalmeet.html
- http://teocabut.com/diverse-porcarii/unde-am-fostmuresfotbalmeet-part1/
- http://neydamn.blogspot.com/2011/06/muresfotbalmeet-video-reportaj.html
- http://neydamn.blogspot.com/2011/06/muresfotbalmeet-sau-de-ce-au-oltenii.html
- http://kriogen.name/un-weekend-fain-la-muresfotbalmeet/
- http://www.rivionze.com/2011/06/28/fotbal-meet-la-mures-impresiile-lui-rares-cojocaru-partea-i/
- http://yoncy.ro/2011/06/cum-a-fost-la-muresfotbalmeet/
- http://bogdananghelina.ro/muresfotbalmeet-pareri-de-sfarsit/2011/06/
-http://www.rivionze.com/2011/06/29/fotbal-meet-la-mures-impresiile-lui-rares-cojocaru-partea-a-ii-a/
 -http://www.ciulea.ro/city-breaktargu-mures/



Sponosori: Hotel Concrete și Restaurant Atrium, Club Apollo, Cheșa Turism, Hotel Concordia, Peninsula.ro, Pensiunea Cristina, Hotel Continental.

Stim ca o poza valoreaza cat 1000 de cuvinte. Pe acelasi principiu merge si Google, care adopta o noua metoda de cautare, si anume prin recunoasterea fotografiilor pe care le atasezi. Astfel, daca iti gasesti o poza prin computer din vacanta de acum cativa ani si nu stii exact cum se numeste zona, o sa-ti fie mult mai usor acum.



Mai multe detalii pe blogul google.

*Putei lua chiar ca si model de comunicat de presa urmatorul exemplu.

Toate detaliile sunt specificate in comunicat. :D Comunicatul il puteti vedea si downloada de AICI.

Ceea ce trebuie sa intelegem, este ca Interact Club Craiova face o super mega misto treaba in data de 18 Iunie 2011 si toti cei ce vor sa participe la conferitna sa dea un mail la rarescojocarublog [at] yahoo [dot] ro

P.S M-am gandit tousi sa pun si textul, dar arata mult mai bine comunicatul in forma originala

Comunicat de presă

Clubul Interact Craiova derulează în data de 18 Iunie 2011 o conferință internațională organizată în parteneriat cu English-Speaking Union, ce aduce în Craiova ca și guest speaker pe cetățeanul de origine australiană, absolvent al Oxford University, James Moulder.

      Scopul conferinței este acela de a reuși să interacționăm și de a învăța să comunicam mai bine în lumea în care conviețuim și totodată să ne ajute să înțelegem cum putem deveni cetățeni activi ai comunității internaționale, conservându-ne în același timp identitatea culturală.

      Obiectivele proiectului:

·         Realizarea unei documentații conținând modul de implementare a modelului de clădire și aprofundare a competențelor în comunicare.

·         Formarea unui nucleu de persoane doritoare să activeze ca voluntari ai Oranizației English-Speaking Union, organizație patronată de Regina Marii Britanii.

·         Apropierea dintre culturi și națiuni prin intermediul limbii engleze, în pofida orientărilor de ordin religios sau politic.

·         Conștientizarea valorii eminesciene în opinia unui cetățean australian prin cartea ce va fi lansată: „47 poems by Eminescu” și opinia autorului față de marele poet român.

Detalii:

Guest speakers:

-James Moulder, Australia,

-Ela Nicolae, ESU-Ro, Executive Secretary

-Mariana Nicolae, ASE-Bucuresti

Orar:

11.00 – 12.00:   What is the English-Speaking Union and how it can help you become an effective citizen of the world while preserving your cultural identity. (interactive presentation + Q&A session)

12.15 – 13.30 :  An Australian visitor to Craiova: James Moulder. Eminescu's Poems with an Australian Accent.

17.00 – 18.00:  launch of the book 47 poems by Eminescu. Book signing.

*Se percepe taxă de participare 10 Lei.

Produse finale: Carte + diplomă de participare la Conferința Internațională

                           

Locație: Sediul Clubului Interact Craiova: Strada „Ștefan cel Mare”, nr 12, SC IPA S.A. (lângă Hotel Jiul)

Coordonator proiect: Kamil Altintasoglu

Tel: 0751 528 470

E-mail: interactcv@live.com

Scriu contra timp ( trebuie sa ajung si la afterpary dar si la o zi de nastere) si nici mainile nu ma prea ajuta (detalii mai jos).  Doar ce am ajuns acasa de la evenimentul ce a celebrat 7 ani de succes al forumului craiovean numarul 1 in Romania. Craiova Forum a sarbatorit impreuna cu foarte multi useri la terasa baniei.

Prezenta, in ordine aleatorie: Dragos (Nebunia), Gabi Nistoran, Lucian Prejeanu-Eros(CraiovaForum), Marius-Freaktuning(CraiovaForum), Blogatu, Dana, Iulian Fira, Alin Mechenici, Flori(Spuse), Dan(spuse), Marlen,
(sorry daca am omis pe cineva. Un tras de maneca si rectific :D )

Totul a inceput la ora 11. Subsemnatul a ajuns acolo pe la 13.30 si a fost luat in primire de Lucian(Eros). Mi-a placut foarte mult de la inceput pentru ca totul a fost foarte bine organizat, luandu-se in considerare fiecare detaliu. Am primit un ecuson si un bon de bere :)) Mi-a aratat "coltul" bloggerilor :))) si am constat ca era golas. Dragos(Nebunia) plecase la o plimbare cu Blogatu si cu o parte din cei mentionati mai sus, persoane stimabile de altfel, cu care am si impartit masa.

Abordarea mea era urmatoarea: "Buna. Tu nu cred ca ma stii pe mine dar eu te citesc. Te urmaresc chiar si pe twitter. :))... " Mai departe discutiile au evoluat si dupa o jumatate de ora pot spune ca atmosfera era una foarte degajata.

Cred ca in "rush hour" au fost peste 150 de oameni prezenti. S-au desfasurat foarte multe concursuri: Concursul Tricourilor ude, la care a castigat Marlen. Cu ocazia asta vreau sa va spun ca luni la ora 11.00, la Casa Stundetilor se lanseaza numarul 2 al revistei Cs Info si o sa fie si Prefectul prezent; dezabteri, etc. Mai multe detalii aici. Pentru injurii la adresa autorului blogului si alte onomatopee, ma gasiti acolo. :)).



Vorbeam mai sus de organizare. Daca a fost buna? De la foarte bine in sus.. Eros a incercat sa vorbeasca cu toata lumea, Freaktuning se invartea si nu stia ce sa mai faca. Premiile curgeau pe banda rulanta. Muzica super misto. Intr-un timp incepuse un dubstep de imi facuse pofta sa mixez acolo ceva pe loc sau sa incep ceva in Mixcraft cand ajung acasa (De aici si nikname-ul pe forum: DJ RAR).
Am vorbit cu tovarasul Dragos(Nebunia) de un blog meet super misto prin Mures. Ramane sa mai stabilim niste detalii. Omul e super finut ca intotdeauna. Mi-a mai demonstrat asta si la berarie.

Sa va spun o magareata :)). Era "fratili" vostru langa pupitrul Dj-ului. Cel care intretinea atmosfera la microfon spune la un moment dat "5 baieti sa urce pe scari". Eram la 2 metri distanta asa ca am dat sa ma urc. Nu stiam ce aveam sa fac. Langa mine urca rapid niste indivizi si ni se spune ca aveam sa facem flotari pentru a castiga un premiu, si anume o bratara  si un lantisor. Nu sunt eu mare atlet si nici cine stie ce facut, dar am un antrenor (practic handbal) ce pune accent pe acest mic detaliu, asa ca de multe ori la antrenamente ne pune sa facem flotari. Calm, fara vreun stres, am ajuns lejer la numarul 20, numar ce s-a dovedit invingator pentru 3 dintre concurenti.

Am ramas doar eu cu un individ mai ambitios si cand am ajuns la numaru 60 un baiat ce era in juriu sau ceva de genul, sau poate chiar baiatul cu microfonul, m-a batut pe spate si mi-a spus gata ai castigat. Cu mainile aproape in pioneze si cu gatul ca de șerpe, nu cobor bine o treapta caci ma dau fata in fata cu inversunarea adversarului mai sus invins. Eu nu am inteles foarte bine ce spunea: si din cauza ca avea prune in gura, si din cauza ca eram prea obosit sa-mi bat capul cu el. Dar un lucru era cert. Tipul spunea ca el a castigat. O stimabila domnisoara, imbracata in alb (asta pentru veridicitate ) :)) pe care nu o cunosc, mi-a spus ceva de genu "Rares tu ai castigat". Individul sus si tare ca nu stiu ce extorsiune a bicepsului din care nu a putut sa faca flotarea si ca s-a rupt un burlan... deci pe principiul " ăsta e de porc frate, cer o revanșă".

Poate ca si din cauza caldurii, poate ca si din cauza agitatiei, poate ca si din cauza ca cel de la microfon a vrut sa faca mai mult sau mai putin spectacol, m-am vazut pus in fata situatiei de a face si genoflexiuni vs individul suspect pana cand unul dintre noi zice "pas". In timp ce faceam genoflexiunile ma gandeam daca merita sa continui. La genofleziunea 65 parca, gambele mele m-au lasat si am spus "frate lasa-ma cu premiul, vreau sa pot sa dansez la afterparty-ul din Sweet Escape din seara asta". Asa ca i-am acordat bucuria de moment acelei persoane.

Dovada





Acum sa va spun un lucru. Mai presus de toate premiile pe care le castigi, mai important este ce impresie lasi in locurile unde mergi si relationarile cu persoanele cu care te inalnesti. Asta e un mare lucru. Mi s-a si spus de catre prietena lui Eros "bai sa stii ca tu in ochii nostri esti castigator"..  in fine.

M-a luat Marius(Freaktuning) si mi-a dat un premiu :)): Am primit un tricou Craiova Forum si un pad pt mouse. Cred ca am facut si poze. Le pun mai jos. Pe calea asta, multam fain Marius.]

Sunt sigur ca si ceilalti o sa mai scrie. Deja am scris mai mult decat ma asteptam.  Stiu ca o poza face cat 1.000 de cuvinte iar dupa cum se vede, eu am mai multe...

Impresii finale? O nebunie, cum zice si Dragos. A fost foarte frumos.M-am simtit bine si Eros si restul au contribuit la asta. Multa lume.. mici, tort, prajituri...alea alea :))) La multi ani Craiova Forum.!

dupa flotari.




il studiam pe ala din spate sa vad daca  mai poate :))



*O sa mai pun poze mai tarziu :)

Sunt vreo doua saptamani de cand nu am mai intrat sa scriu ceva pe blog. Nici de data asta nu o sa fac abuz de tastatura. O sa las clipul sa vorbeasca. Pe mine m-a impresionat foarte mult. :))).



I-am spus-o lui Marian azi-noapte pe facebook si pe youtube, nu mai tin minte daca si pe twitter dar ca sa fie tacamul complet, ii zic si pe blog.

La un moment dat prin clip apar (dintre cei cu bloguri) si 'Mnealui, Chinezu si Piticu. Cel putin pe ei i-am recunoscut.

P.S. La mine e pe 22 Noiembrie :))))

Ultimele zile in Finlanda au fost cele cu cel mai puternic impact emotional.

Vineri asteptand primul curs ne-am gandit ca ar fi bine sa incepem cu o pauza-coffe break. S-a produs un lucru fain pe care nu il asteptam. In decursul saptamanii am comunicat cu multe persoane, cu unii dorind chiar sa-i revad, sa mai stam de vorba si sa ne imprietenim. In 10 minute am strans atatea persoane cat sa intre in 3 masini si pe o motocicleta si am pornit spre o cafenea. Momentul a fost fain de tot.

In poza nu sunt vreo 6 romance care au plecat mai devreme decat preconizasem.. :D Seara, Mikael a intrat pentru prima data intr-un bar. La ei nu intra nimeni daca nu au 18 ani asa ca baiatul nu a incercat. De data asta, fiind cu mine, am intrat lejer. Nu s-a imbatat rau. Asta a facut-o sambata, adica in ziua 11

Maine cred ca pun si un filmulet de la respectiva tarasenie :D

Dimineata zilei cu numarul 11 ne gasea in Tampere, al 3-lea oras ca marime din Finlanda. Am luat trenul si am facut cei 90 de km in aproape o ora.... cu personalul. Seara ne-am strans mai multi hăndrălăi la un tip acasa pentru a urmari meciul de hockei  si am si pus de-o mica petrecere. (poate tot maine pun si clipul de aici )

Gazda mea s-a imbatat...ba dar s-a imbatat de imi era frica sa nu fiu nevoit sa il iau in spate..Surprinzator mergea pe bicicleta mai bine ca mine :))) Antrenament taticule.

Duminica, ultima zi, a fost mai mult decat emotionanta. La ei a fost ziua mamei. Baietii s-au trezit si au facut masa, au aranjat totul frumos in bucatarie si m-au trezit si pe mine la final (ora 9.00) si am mers in dormitor la mama finlandeza sa ii uram "la multi ani" :)) :D. A fost fain. Eu ii luasem in prealabil o floare super misto intr-un ghivecel. Ne-am asezat la masa, si baietii au scos cadourile pentru mama. Dupa care tata zice:

-"Stii ca azi e ziua mamei si ca dam cadouri mamelor, dar tot astazi primesti si tu un cadou de la noi.";

poate nu eram facut prastie dar nici mult nu mai aveam. In plasuca era un tricou al echipei nationale de hockei si un lant din argint cu medalion ce era format din Leul Finlandez de pe blazonul echipei. Acum chiar ca eram magulit. Mi-am dat seama cat de atenti si vigilenti au fost deoarece la un moment dat am facut un compliment lantului lui Samuel, ce avea aceleasi componente.....Bomboana de pe tort au fost bombonelele "Suomi" ce se aflau deasemenea langa cele mentionate anterorior. Acum eu nu stiu daca ei au facut acest super gest dupa ce eu le-am adus "multele cele" din Romania, si bratara de ziua tatalui si floarea mamei...

Magulit mai sus, dar si mai magulit cand auzi ca directorul scolii are cuvinte bune la adresa ta. Mai in gluma, mai in serios a spus ca  ar fi vrut/ar vrea sa raman la el la scoala. Cum a incheiat si Sh., numai ca eu mai am un pic de scris, "restul e tacere..."

E o familie super super faina, cu oameni ce vreau sa-i intalnaesc de cat mai multe ori posibil. Chiar i-am invitat in vara sa vina toti (inafara de programul nostru-Comenius- ce il aduce in primavara anului viitor pe Mikael) si s-ar putea sa ne dea curs invitatiei.

Mai erau 40 de minute pana la plecare si tata m-a luat cu el la o tura cu Harley-ur personal. Avea ca apoi sa ma aduca direct la scoala. Am stat pe motor mai bine ca pe fotoliu. Urmarind cu mare interes peisajul rural al zonei de sud, mintea imi tot era la plecarea ce avea sa fie inevitabila. Cu 4 minute inainte de plecarea autocarului, curtea scolii a rasunat de zgomotul Harley Davidsonului. M-a asteptat si tipa de care spuneam mai sus, Sofia, si i-am dat si ei si altui prietenas 2 cicolatele rom-autentic romanesc :)) si 2 bratarele facute de mine asta iarna. (Pe net mi-ai spus ca le-a placut.)

Despartirea nu a fost crancena dar s-a lasat cu lacrimi din mai multe parti. Chiar si tatal care este "forta" in persoana parea miscat. Mama avea lacrimi in ochi si Samuel la fel.

Parca-parca ma incerca si pe mine :



Urcat in autocar, faceam cu mana unei familii pe care sper, vreau si stiu ca o voi revedea cat de curand.

Ma inclin.!

De data asta nu mai am vreun clip pentru voi. Defapt am unul de aseara: cand am sarit in piscina dar e pe telefonul lui Cimino.

Duminica asta a fost una linistita chit ca a fost 1 mai. S-a sarbatorit ieri ce era de sarbatorit. Dupa trezirea intarziata am plecat intr-un orasel langa Turku unde era o expozitie de masini vechi. Aveam de ales intre expozitie si nu stiu ce mlastini numite "suo" sau ceva de genu'. Chiar nu aveam chef sa stau prea mult in vantul taios de afara (da...a inceput sa bata un vant nebun) asa ca am mers la expozitie. A fost tot in aer liber dar a fost mai frumos. Ne-am intors acasa si pe drum am vorbit mult cu tata. Am aflat ca are o firma de construit podele cu incalzire pentru case si i-am vizitat chiar si halele unde munceste.

A venit pe la noi tipul pe care l-am pus ieri la scandenberg si am mancat niste munki(un fel de gogosi traditionale Finlandeze) cu ciocolata calda.

Masa de pranz a fost una interesanta, pot spune. Au preparat carne de ren cu piure..(au mai fost si castraveciori murati). Nu pot spune ca am fost prea incantat de carnea de ren. Nu pot sa spun ca nu e gustoasa dar are un gust un pic cam "dur" daca pot sa spun asa. As putea s-o aseman un pic cu carnea de vita batrana.

Seara am fost la Wille, gazda lui Cimino si am jucat niste poker, Wii, fifa, jokes. M-am plimbat cu motocicleta lui Wille. Motorul lui Mikael e un pic mai puternic cred si dupa cum am vazut nu prea mi-ar fi dat-o.... Am facut cateva ture bune si chiar am intrat in viteza a 3-a sau  a 4-a (dar nu bag mana in foc pt a 4-a). Am mers pe un drum prin padure pentru ca pe strada va dati seama ca nu eram inconstient sa merg. Imi dadeau astia niste bratari frumoase si albe. E chiar fun si exciting sa mergi si sa ai in stanga si in dreapta brazi. La final a avut loc un mic incident dar nimic grav. Cand am pus frana mi-a derapat spatele in niste nisip si am cazut un pic pe piciorul si genunchiul stang dar e ok baa'

Am omis sa spun ca am cantat un pic la pianul surorii lui Wille Balade pour Adeline. Nu m-am facut de ras dar nici nu am impresionat. Oricum, finlandezii sunt foarte rezervati in a critica, din cate am observat. Nu au obiceiul ala oligofren sa critice. Sunt chiar calzi chiar daca sunt nordici. Cel putin asta am vazut eu. Poate se intampla asta pentru ca noi suntem romani si suntem vazuti un pic inferiori si ei vor sa nu ne simtim prost asa ca inearca tot posibilul ca noi sa ne simtim in largul nostru. Who knows.

Maine am din nou scoala de la 8.10. Am sport si cred ca jucam fotbal in sala. O sa-mi iau un tricou cu nationala Romaniei. Pai ori suntem mici ambasadori, ori nu mai suntem nu ?

Am crezut ca pot scrie 2 articole pe zi. Nu voiam sa scriu doar despre intamplarile de aici. Acestea fiind multe si, zic eu, interesante, nu prea am timp sa scriu altceva infara de ceea ce am facut pe parcursul zilei. (daca aveti rabdare, in articolul asta sunt si faze fun...:)))

Ziua de azi a inceput la ora 7.00. Am coborat scarile dupa ce am bagat rapid 10 flotari. Nu de alta, stiu ca tre' sa ma mentin in forma (nu ca as avea nevoie:)) ) dar daca nu ma trezeam mai "bine" si nu "cascam" bine ochii, puteamn foarte usor sa cad. Au astia in casa (stiu ca nu e frumos sa vorbesti despre ce au oamenii in casa) niste scari pe colt cumva, din lemn, alunecoase, si cam inguste pentru astia cu nr 44 la incaltaminte.

Micul dejun l-am luat doar cu Mikael si cu mama lui. Samuel (cel mic) si tata nu s-au aratat la fata. S-a trezit intr-un final. A....ca sa dau si o picanterie: eram ieri seara scriind la articolul asta pe la 11 jumate'. Tata credea ca dorm si urca el scarile si deodata aud o ragaitura. Baaa...da\ o ragaitura din aia de te zici ca e un tractor stricat..In fine, tipul e super tare si cool dar o sa vorbesc despre asta mai tarziu. La micul dejun am vazut ca a pus pe masa niste "racituri" aduse de mine: muschiulet, salam, etc. ouale rosii, si niste branza. Pe langa astea, au avut MULT lapte; sunt nebuni cu laptele, iaurt si gem(faceam mixing) si parca cereale.. In fine. Nu am filat masa. Nu sunt inca in vreun serviciu secret de informatii.  Doar ma stit ca sunt baiat gigea asa ca am fost si eu cumpatat cu mancarea. Mi-am facut vreo 2 sandwiciuri pana am ajuns la senzatia aia ca ar mai incape ceva dar iti vine satietatea dupa juma de ora. Au avut si ardei feliat..da, am uitat sa zic. Am primit compliemente "speciale" pentru branza feta adusa de acasa :))). cred ca le-a placut tot dar a zis mama doar de branza. va dati seama.ca daca nu le placea si restul,  nu mancau..

Am plecat la scoala la ora 8.00 si am ajuns rapid cu motorul. Nici nu stiu cum sa descriu scoala. Nu prea am termen de comparatie. Cred ca totul porneste de la mentalitate. Am intrat in interior cu Mikael si trebuia sa ne lasam castile si gegile undeva. Guess what ? Le-am lasat exact pe coridoarele scolii pe niste cuiere. Erau in unele locuri pe coridoarele scolii bancute in care lumea ca facea sport sau era plecata uneva isi lasa bagajul cu adidasi sau altceva, pur si simplu, fara vreo emotie ca le-ar putea pierde sau sa fie furate. Am rams un pic mirat. Fiind condus de un reflex oligofren care ma face, daca nu vigilent, atunci preventiv, am avut o mica reactie de ezitare "are u sure that is the best idea ? ". Ne-am lasat frumos catrafusele si eu m-am dus la sala in care eram toti romanii si cativa finlandezi. Mikael si restul, nu stiu, aveau treba pe acolo... Ni s-a prezentat sistemul de invataman finlandez si after that ni s-a facut un quiz cu niste intrebari despre Finlanda. Pe principiul "sa vedem cat de fraieri sunt fraierii". Atat asteptam. Aveam in mine "ceva" ce incerca sa iasa afara, si acel ceva cred ca era ceva ce s-ar asemana cu demonstratia. Am facut echipa cu Catalina Bizic, Alina, Luci si inca cineva...chiar nu mai tin minte; sunt mai mult decat obosit..astept din partea celor din Fin., sa-mi spuna cu cine am fost in echipa... in fine ...eram Team N.O. 4. Din 18 intrebari gen "Cine e presedintele Fin?" "Cati locuitori are FIn.", "Cand si-a declarat independenta" etc, am gresit cateva parca...foarte putine. Cica am fi iesit si pe locul 1 intre echipe dar nici nu prea conteaza asta..Am fost toti pregatiti si zic eu, am facut prima impresie, una buna. Dupa asta am fost sa vizitam scoala. Am spus mai sus ca nu pot sa o compar. Are tehnologie, nu pot sa spun, tehnologia nu e mare lucru caci se paote implementa oriunde daca sunt bani. Ceea ce m-a surprins in bmod placut a fost, cum am spus, mentalitatea. Era o liniste pe coridoare de' chiar puteai sa vorbesti la telefon daca voiai :)))) (via convorbirilor telefonice de pe coridoarele scolilor romanesti unde e imposibil sa auzi ceva)?. Erau in unele locuri calculatoare cu net FREE, unde intra cine voia, cand voia. Cred ca finlandeJII(cum spunea Tatulici de la Realitatea TV celor din Japonia- JpanoJiii :)) } sunt mai dementi cu Facebookul decat suntem noi. Anyway.. Cordoarele erau extrem de curate si era pe jos, nu stiu, un material usor moale.

Dupa ce am vizitat si sala de sport care nu pot sa zic ca m-a impresionat caci sali de sport stim cu totii ca se fac pe bani grei in Romanica (singurul lucru interesant e ca aveau un loc unde exerseai loviuturi de baseball sau ceva asemanator...au ei un joc traditional. Daca o sa-l incerc sa o sa va dau detalii), am plecat cu gazda mea, Mikael si cu Wille, gazda lui Cimino la o "Amandina" de-a lor. Cred ca una dintre putinele, ca nu sunt foarte foarte multe aici. Acolo am baut un fel de fanta- parca nu avea acid, si am gustat o prajitura traditionala; se numeste munkit si seamana cu gogosile noastre.

Ne-am intors si am mers la primul meu curs-chimie. In clasa, elevii nu prea se cunosc toti. Adica, isi aleg fiecare ce cursuri vor si pot chiar sa fie mai mari dar sa faca niste cursuri la care participa elevi de varsta mai mica decat a lor, deci nu prea se stiau toti. Unii se mai uitau la noi(daca se nimerea sa fim mai multi romani la acelasi curs), altii dadeau impresia ca ii durea la basca. Ma refer la faptul ca nici nu veneau sa zica "hi", "how are you"... in fine. Primul curs nu prea m-a incantat. De ce? Pentru ca nu am putut sa interactionez. Se preda in finalndeza (parca parca incep sa rup cateva cuvinte si expresii) si nici prof. de chimie nu m-a bagat in seama. Am stat ca planta in banca si ma uitam sa datele problemei, incercand sa ghicesc ce se cere caci Mikael era mai mult decat planta la chimie- nu ca stii eu multa chimie, dar am cam prins ce se facea. Sincer, as fi vrut sa ma cheme prof. la tabla, sa ma puna sa face ceva, sau macar sa ma intrebe una-alta...daca nu sa incerce sa ma faca de ras (desi nu cred ca ei gandesc altfel dar oricum nu ar fi reusit, intre noi fie vorba).

Plecand de la chimie, cu un sentiment ciudat, ma indreptam catre cantina. Era in jurul orei 12.00. Cantina- boboc. I mean, aranjata, frumos, nimic spectaculos. Principiul very simple= impinge tava. Ne-am asezat frumos la rand (ca doar suntem educati si vrem sa facem impresie buna,nu ?) si am ajuns la vitrinele cu mancare. Era autoservire (d'asta cred ca unii sunt mai mari, altii mai mici..isi pune ficare cat vrea). Bai vere, am descoperit o mancare janghinaaaa. Baaa' da' janghina rau. Let me explain you. Aveau un fel de gris. Dar ce zic eu gris....era o zamazga ca un piure. Peste acesta zamazga se punea un "sos" de culoare rosie ce semana cu kechup-ul dar mirosea a ducleata de capsuni. Gustul nu era nici unu-nici altul. Unde la mijloc. Mai aveau o paina prajita care nu avea niciun Dumnezeu daca nu puneai peste ea (nu stiu exact ce era maglavaisu' ala) niste unt combinat cu margarina printre careu erau bucatele de ou fiert. Nu mi-a placut... at all. Deasemenea, aveau niste chiftele. Faza naspa era ca aveau aluat ca de prajitura, da de briosa si la interior carne. WTF ? Pai ori dulce ori ? ...da stiu..ori. M-am resemnat cu 2 inghetate la cornet. A..da. M-a si filmat o colega Oana cand explicam ca nu prea poate fi comestibil ceea ce aveam pe tava. La cererea publicului am incercat pe final, cateva secunde sa reliefez un pic reactia lui "Beeei esi nebeun?. Pai George Becaliii nu mananca asa cevaa...M-ati inteles? ". Rasetele cu lacrimi din partea Oanei m-au facut sa ma opresc caci incepea sa atraga priviri de la masa alaturata.

Dupra pranz parca am fost la cursul de istorie. Am fost vreo 5 romani la cursul asta. A fost asemanator cu cel de chimie. A fost cam boring pentru ca elevii au avut de pregatit niste referate (mai bine spun 'prezentari" pentru ca erau facute in power point) despre Roma antica si nu intelegeam pt ca, evident, erau in finlandeza. Spre final, profesorul a venit pe la noi si ne-a dat niste foi "something to read". Cam atat.... si cu istoria.

Dupa asta...Aaa..App de "asta". E una aici care se numeste "Asta". Deci cum asa ceva ? Eu tot timpul cand folosesc "asta" intoarce capul. Deci dupa istorie am facut turul orasului Loimaa. Fain. Fain rau. Simplut, finut, micut, linistit, impadurit. Am mers pe la o bisercia luterana (de afara ziceai ca ceva restaurant, biciuscarie), printr-un parculet, la biblioteca prasului, cladiri.... Ei nu prea si-au pastrat traditiile, "obiceiurile, cartile cu care au crescut" (via reclama). Adica nu prea au asa multe cladiri vechi. Orasul are un aer modern.

Bag si o picanterie.
Dupa  plimbare, trebuia sa ajungem la scoala ca sa plecam acasa (acolo era scuterul si gecile noastre) pentru a ne schimba sa mergem la tenis. Nu stiu cum sa va spun, dar eu (si inca vreo cateva persoane cu care am venit si cu care am vorbit) evitam sa folosim toaleta de acasa, daca ma intelegeti. Mai ales daca trebuie sa stam mai mult timp pe colacul wc-ului. Ei bine, la scoala au wc-uri faine si am zis sa ma imprietenesc cu ele. Ideea e ca trebuia sa fac cumva sa nu isi dea seama finlandezu. Spiritul meu practic, talentul(de unde?..ma laud si eu) actoricesc a trebuit pus in actiune. Eram la cuiere sa ne luam gecile si ca sa scap de Mikael i-am spus "bai...vezi ca eu tre; sa-mi iau geanta de la aparatul photo din room x. Mergi tu in fata si ma astepti afara." Intradevar am luat geanta, dar am vazut si usa wc-ului, din interior. Trebuia sa gasesc o scuza. Planul scolii il stiam, mi-am facut o harta in cap asa ca am iesit tocmai pe la o intrare opusa si am venit spre el tocmai din spate cumva....daca intelegeti. Aici a inceput disimularea. Ma faceam ca merg grabit, paream agitat " prietenaaas, scuze. Scoala asta ma deruteaza complet. Nu stiu cum s-a intamplat de m-am ratacit"..etc.. Le-am bagat din top. .

Bai...sa va mai spun una napsa. Veneam de la tenis, si stateam in spate pe motor.Pe umar aveam geanta de la aparatul photo. Nu stiu cum janghinele ei de treaba, a atins geanta aparatului toba de esapament.. Eu am observat asta tocmai acasa cand am vazut o ditai gaura in gentuta. Am ramas "doua puncte-bara" (emoticon). Baai si stii ce era nasol. Ca e putin atins si aparatul intr-un colt. Sa mor... Ptiuuuu !!! A zis tata lu' Mikael ca stie el pe cineva care se pricepe si ca o sa-l sune maine. Mor de ciuda ca s-a intamplat asta... a..da si s-a ars intr-un loc si curelusa de se pune dupa gat, si acum tre sa-l tin in mana pur si simplu...si il pun in rucsac pt a-l cara. Fuck.

Ajunsi acasa incepe comedia. Mama aluia fiind plecata, ei se apuca tzac-pac, rapid sa faca de mancare.  Sa vedeti ala mic de 12-13 ani ce invartea in oala. Am facut spagheti. Am incercat sa fiu de folos si am taiat si eu ceapa :))). Am marunti-o. Sa ma fi vazut cu ce patos incercam sa fac pe Jammie O. in bucatarie. Daca micul dejun a fost mai slabut, pranzul (daca mananci pe la 5 jumate-6 e tot pranz?) a fost "forta".

Dupa masa, am iesit la o plimbare de vreo o ora- o ora jumate, daca nu chiar doua. Am vorbit cu asta vrute si nevrute. Am vizitat padurile din zoana si chiar gasisem niste urme de ren caci vreau neaparat sa fotografiez unul. Nu am gasit reni dar am gasit multe peisaje frumose. Campuri arate cu pamantul ca-n solnita (nu bolovani ca la noi), o ferma foarte misto si niste ierpuri. Ne-a insotit si Uno, labradorul lui Mik. Bai...cainele asta zici ca e  oaie vere. El nici nu latra. Zau de latra. Mi-a zis ca daca latra de cateva ori pe luna e bine. WTF ? Cica e foarte pasnic.

Am ajuns acasa, tata mesterea pe la garaj motocicleta lui Samuel. (am vazut si un choper mai in spate in garaj). Am intrat in casa si nu am mai stat mult caci am mers la etaj, la "cinema place" daca pot sa spun asa ca incepea serialul preferat al tatalui- Dr House. Nu avea tv. Se proiecta pe o "plansa" ceea ce venea de la calblu sau antena. Avea mai muult de 1 m lungime. Si inaltime avea considerabil... Deja se cam insera bine de tot afara. La pauza am mai mers jos sa ciugulim una alta. Am mai vorbit iar mult, vrute si nevrute.

Aaa. Nu v-am zis una tare. Samuel canta la chitara electronica. Ce canta? Rock evident. Si canta bine. Mi-a "bagat pe sistem" Metalica- Unforgiven si multe ale piese. Acum incerca sa invete Du Hast. Cica are si o formatie cu inca un mameluc

Cam asta a fost a doua zi. Maine mergem un Turku- este capitala europeana a culturii. Cum a fost Sibiu de'... acu' cativa ani."
 

Mi-am vazut si bagajele despachetate si aranjate, cadourile impartite, cina am luat-o, dusul l-am bifat, deci pot sa ma apuc sa scriu putin despre prima zi din Finlanda, in urma proiectului despre care am scris si aici.

La ora 7 ma vedeam plecat din Bucuresti, mergand inspre Praga unde aveam escala de cateva ore. In cele 4 ore cat trebuia sa asteptam in aeroportul din capitala Cehiei, ne-am confruntat cam toti cu o plictiseala cronica pe care doar motaitul a mai izbandit-o si unele iesiri la cafea, Mc, etc.. La ora 12.50. ne imbarcam in zborul spre Helsinki. Tre sa spun ca astia de la Czech Arlines dau niste sandwichuri bune dar ceaiuri nasoale. Personalul cam lasa de dorit din partea feminina. Unele stewardesse erau cam plictisite de share-uirea paharelor si plicurilor cu zahar asa ca erau cam acide...  *o sa revin cu detalii in alt post.

Sa spunem ca am trecut si peste cele 2 ore de zbor pana in Helsinki. Se formase randul la bagaje ca o coada din Romania  in zielele in care se imparte ulei si faina pentru sarbatori . O rusoaica (sau ucrainianca) s-a luat de mine ca i-am confundat bagajul ei cu al meu. Pai da... venea troleru' pe banda si dau sa-l intorc cand imi striga "сидеть" (cred eu :)) .adica "stai stai"). I-am zis "Ok ok harasov" si a plecat. In fine..

In aeroport  ne-au asteptat o parte din copii finlandezi ce fac parte din proiect impreuna cu directorul scolii si o doamna prof.. Eu stau la un tip Mikael. El nu a venit sa ne intampine... Ne-am urcat in autocar si mi-ar fi fost mult mai usor daca as fi avut o moneda. Puetam sa dorm(mi se lipeau ochii) sau sa incerc sa prind cat mai mult din peisajul finlandez. Ne indreptam spre oraselul Loimaa, oras la o distanta de vreo 100 km de capitala Finlandei. Drumul a durat 2 ore. Pe autocar "ha-ha-ha. hi hi hi"...

Padurile sunt pur si simplu fabuloase. Totul aici e inconjurat numa' de paduri si lacuri. Am surprins si un agricultor ce isi discuia pamantul. Il facuse ca sarea din solnita. Parcelele parca formau un intreg.

Ajung in Loimaa. De obicei prima impresie conteaza. Prima impresie pe care mi-a facut-o tipul la care stau a fost una cam naspa , gen "hopaa. unde am nimerit?". Tatal lui a accentuat-o in una de frica. Pentru a stii cam cu cine stam de vorba, sa ni-l imaginam pe (va dati seama ca nu pot sa scriu exact numele lui pentru ca poate articolul sa fie citit de finlandez si sa ii sara in ochi numele si ar putea face asimilatii) personajul mutant din binecunoscuta serie, cu barba si adamantium in oase....cam asa e tatal. Ditai bari' omul. Toate ca toate. Intru in masina si o muzica zvapaiata se auzea in surdina. Mi-am zis "gata.. am dat de nebuni cu muzica heavy metal). Toate astea urmau sa se schimbe de indata ce ajung acasa. Casa o are la 3 km de scoala. E imprejmuita de campie si de padure. Nu ma apuc sa fac acum o caracterizare a casei // asta ar fi de porc din partea mea, dar faptul ca are piscina si sauna sunt doar niste detalii marunte.

Mama e super ok si calda... Nu prea stie bine engleza dar ne intelegem. Si restul familiei e super ok. Aparentele pot insela un pic...

Sa va spun despre cadouri. :))). Cred ca din greutatea totala a bagajului meu, 7 kg au fost numai cadourile. Eu am incercat sa le aduc cat mai multe delicatete romanesti. Ouale vopsite au fost nelipsite. Am avut noroc ca nu s-au spart si nici nu s-au stricat. La oua a fost patea cea mai grea..A trebuit sa le explic faza cu Iisus si cu "Hristos a inviat" si "Indeed he does" si cum se sparg ouale si rezonanta in religie-"cutremurul si "demolarea" moramantului-. In fine... A, da si o fata de masa veche de 50 de ani(de la bunica), cred ca e brodata sa ceva de genu'( facuta pe etamina..u know) , telemea, dulceata, tuica si vinul: cuparate si homemade.... tot felul de maruntisuri, dulciuri si un fluier pentru cel mic, Samuel :))), care incepuse sa ne fredoneze melodii de pe plaiurile mioritice. (Cred ca la un moment dat o sa-i spuna maica-sa, la fel cum a facut mama lui
Cosmin Agache-cel cu beatboxul- "Ba..da m-a inebunit dracu si pe mine si pe taica-so si pe frate-so cu bum bum bum toata ziua)

Nu v-am spus. Mikael (si cred ca si tatal lui) e pasionat de motociclete. Cica maine mergem cu motoru' la scoala :))). Da.. deci incepe la 8.10 scoala. Ora este pe acelasi fus orar ca si cea din Romania. Tot maine cred ca trebuie sa ne prezentam in fata unei adunari generale cu toti elevii, si cred ca trebuie sa facem si niste dansuri populare si sa punem niste ppw cu Romania, Craiova si traditii. Suna interensant.

As mai avea o groaza de povestit dar o las pe alta data. Cred ca la 7 tre' sa fiu in picioare.

P.S. Imi pare rau ca nu pot sa pun poze. Nu am luat laptopul cu mine si nu am cum sa le transfer in laptopul tovarasului pozele. De aratat tot le pun la un moment dat... ;)
PPS. Are un labrador "Uno" de 2 ani si 40 de kg. E foarte fain.

*Intamplare povestita

In majoritatea datilor cand luam contact cu persoane ce sunt puse intr-un loc pentru a ne facilita anumite servicii, ne lovim ba de ignoranta, ba de plictiseala, de foarte multe ori prostie si nepregatire, iar enumerarea poate continua. Normal ca nu trebuie sa generalizam, de aceea va povestesc si o mica exceptie.

Impreuna cu niste prieteni ne gandim sa mergem la Baile Felix intr-un sfarsit de saptamana. Ne-am cazat la o pensiune (cam goala pensiunea, daca e dupa mine) si am avut timp sa mai dam o tura prin statiune pana la masa de pranz. Dupa o ora jumate' de invarteala ne vedeam la masa, cu meniurile in fata, nehotarati ce sa comandam.

Chelnerul si Bucatarul
Trasaturile fetei bucatarului, expuse vedereii, vorbeau despre 40-50 de ani de viata, presupunere confirmata de firele carunte din barba. Statea la bar, plictisit. Se uita in jur cu privirea pe jumatate curioasa, pe jumatate absenta ca a unui strain provincial. Masa era destul de aproape de locul in care statea asa ca o eventuala convorbire intre noi putea fi auzita fara probleme

Chelnerul, la randu-i plictisit de monotonia acerba ce zbura prin aer, parea gata sa ne ia o comanda mica, din cateva sucuri, etc. Eu unul am cerut o salata cu piept de pui, bruschete, ridiche, ulei de masline, branza rasa....etc. Fața lui a inceput sa se lumineze. Bucatarul si-a dilatat pupilele spre masa noastra, semn ca era interesat de ceea ce se discuta. Unul dintre noi a spus ca vrea țațichi. Dupa el, toti am vrut. Deja un zambet larg de satisfactie a aparut pe fetele amandurora. Bucatarul a venit la masa si ne-a zis:
-Pai daca vreti, lasati-ma pe mine ca va fac asa (si gesticula din maini) un castron mare la toata lumea, nu vreti?
- Hmm.da, e bine, zic.

 Sa vedeti cum s-a apucat sa se invarta pe acolo bucatarul.(se vedea bucataria). Incepuse sa lucreze cu spor. Va dati seama ca te plictisesti de atata somaj.  Monotonia la servici nu e cel mai placut lucru care ti se poate intampla. Chit ca avem impresia ca daca un chelner, un bucatar, un barman nu fac nimic altceva decat sa stea, dupa un timp o sa incerce sa faca tot ce-i sta in putinta sa treaca de starea asta de melc amputat. (Photo)

In cea mai mare parte a timpului, prejudecatile se formeaza involuntar. Cu totii facem prejudecati. Este ceva, pana la urma, ce tine de un relfex, de o obisnuinta.

Prejudecatile ce trec de obisnuinta sunte cele voluntare, cand vrei sa gasesti ceva gresit, rau, la o persoane pe care nu ai ajuns sa o cunosti.

Mesajul transmis pe cale verbala
Eram la un mentorat in cadrul scolii si cu totii trebuia sa vorbim, sa ne exprimam niste idei. Nu totii avem vocile la fel. Unele se deosebesc. Ghinionul unora este ca ba o au prea subtire, prea groasa, pitigaiata,etc. Persoana respectiva avea pana la urma o idee interesanta, mi-a placut, dar reactiile din sala au fost premature. Erau susoteli intre cei ce stateau unii langa altii, neatentie la mesaj. Adesea, prejudecatiile te impiedica sa iti creezi o imagine corecta despre cel pe care il asculti, il ai in fata ta, ii comunici un mesaj, si acestea de cele mai multe ori il inhiba pe respectiv si astfel chiar ca nu mai scoti nimic de la el ( asta in unele cazuri)

Mesajul transmis pe cale scrisa
Este mult mai apreciat. Cand citesti ceva nu stii neaparat cine l-a scris sau cum arata respectivul, nu mai apar prejudecati decat poate de la cei carcotasi. E de ajuns sa iti placa si sa fii de acord cu ce e scris ca ii dai dreptate. Daca respectiva persoana avea o problema de vorbire, sau avea freza pe-o parte  si tu voiai sa fie tepi, poate ca mesajul lui nu ajungea la tine, si nu il receptai ca si cand l-ai fi citit.

Nu prea vreau sa dau exemple din blogosfera, asa ca nu dau nume, dar de multe ori am auzit " Ce ba, citesti de la uratu' ala" sau "Fitiar frustratu' dr*cu", "Ce citesti ba de la cretinul ala de Rareș Cojocaru ?"


Educatia de a asculta si de a fi rezervat
Cititorii mai vechi stiu ca sunt implicat intr-un proiect cu scoala si o sa plec in Finlanda peste 3 saptamani. O doamna prof. coordonator ne povestea despre faptul ca a vizitat scoala unde urmeaza sa ajungem si a trebuit sa tina un speech in engleza. Dumneeai nu stie atat de multa engleza(fiind prof. de franceza), dar se descurca. Ideea e ca nimeni din sala nu a schitat vreun zambet, ras atunci cand vorbea, sau facea vreo greseala sau statea sa-si adune ideile. Sunt sigur ca daca se intampla in scolile de la noi, multi ne tavaleam pe jos de ras.

P.S. O sa va mai tin la curent cu proiectul. Daca o sa am timp, as vrea sa scriu in fiecare zi de acolo reactii la cald :D
PPS: Cred ca o sa vina si partea a doua a articolului :).Keep in touch. (sursa photo)

Nu stiu ce aveti voi de gand sa faceti pe 25 si 26 Martie dar eu, dupa ce am citit la Roxy, daca o dau bine cu dejtu' pe tastatura s-ar putea sa primesc o invitatie la seminarul "Dezvoltarea unei cariere de succes" sau daca nu, o sa am ce citi, caci cel care aduce in discutie pe blogul, contul de facebook(note) evenimentul mai sus mentionat, primeste un exemplar din Ghidul carierei tale cu autograf. :) :D

Mai intai am sa va arat ce a scris Stefan Murgeanu. A scris asta si se regaseste si aici

 Bun..si acum randurile mele.

Cred ca stim cu totii intrebarile ce nu ne dau pace toata viata. Am sa enumer cateva dintre ele: "Cati FB ai la Domnul Invatator ?", "Ce vrei sa te faci cand vei fii mare?", Cand iti iei un job? "Cand te insori?" ( intrebarea este pusa indirect astfel " Mai X... nu ai de gand sa te asezi si tu la casa ta?), "Cand faci un copil?", "Cand il dai pe asta mic la gradinita?" si lista poate continua.

Eu am reusit sa raspund decat la primele doua intrebari si anume:
-Cati Fb ai luat la Domnul Invatator?
-Nici nu le mai tin numarul

-Ce vrei sa te faci cand vei fii mare? (Deci tre' sa adaug ceva. Eu de fel vorbesc mult; denota si articolele lungi. Ideea e ca de cele mai multe ori vorbesc bine, desi sunt si contestat pe masura. Multi profesori-dar multi, nu asa- ma tot intrebau ce vreau sa ma fac cand voi fi mare, ei adaugand ca mi-ar sta bine postura de avocat sau politician -hai ca am dat si din casa-.  Eu sunt pur si simplu excedat de aceasta intrebare. Am incercat sa gasesc un raspuns cat mai simplu. L-am gasit:
-Patron !

Nu imi place sa am sef. Cand am citit mare la Stefan M. "Concediaza-ti seful" am zis ca ar fi o idee buna sa tin aproape de site si sa ma uit repede pe net sa comand cartea, dar deja deviez de la subiect.

Ideea in cap o am formata despre viitorul ce vreau sa mi-l conturez.

Eu am doua atuuri ce tin uneori loc si de dezavantaje: orgoliul si trufia, ce mi-au adus de multe ori beneficii dar m-au facut sa si pierd in anumite situatii.

Am pus in balanta doua variante ce mi le doresc in viitor :

1. Sa fiu cunoscut datorita job-ului pe care il am, felului meu placut de a fi, dar poate sa nu am conturi de 'jdemii de Euro in banci. . Cel mai bun exemplu: Andi Moisescu 

2. Sa am casa mea undeva prin Franta, Italia, Anglia, cu piscina si Mercedes in curte si sa pot sa plec intr-o croaziera pe yaht cu familia mea dupa o luna de munca; sa pot sa-mi citesc ziarele preferate pe Ipad 5.6 (future) pe un sezlong si sa imi savurez cocteilul pe fundaul ce-l asigura pescarusii cu cantecul lor ce mereu iti amintesc de frumusetea Pacificului. Toate acestea, fara sa fiu cunoscut in tara. Fara sa se auda " Bai uite-l pe Rares Cojocaru.. Asta a fost cu mine coleg in liceu. De mic era mare om, mare caracter" - ati prins ideea!?!. Sa stau linistit in banca mea. Sa nu ma intind mai mult decat imi este plapuma ( si asta mi-a amintit-o de curand un foarte bun prieten), caci cu cat esti mai cunoscut si mai influnet iti atragi dusmani.

In prima instanta, as fi ales prima varianta. Asa sunt eu.... De'asta mi-am facut si blogul. Sa fiu prezent si in online. Sa fiu mai cu moț.

Dupa o "lectura de andacime" a celor doua variante m-am gandit ca a 2-a este cea mai potriviva. Dupa cum am spus si sus, notorietatea ta este direct proportionala cu numarul persoanelor ce iti vor raul. (Mi-am dat seama inca din liceu de acest lucru).

De aceea trebuie sa stii foarte bine ce job s-ar potrivi cel mai bine cu personalitatea ta.

Un exemplu foarte bun este cel pe care vi-l voi da imediat. Inainte, trebuie sa va spun ca de la un om trebuie sa luam ceea ce e bun, ca toti avem partile noastre rele.

Ex: Becali 

O prietena il admira pentru principiul lui conform caruia nu-si inseala nevasta. Ea de fel e mai geloasa, asa ca ii vede partea buna lui buna.

Prin 2006-2007, cand Steaua era pe val, tot stadionul aclama "Forta Steaua, Forta Becali" iar el tinea tonul galeriei cu mainile, ridicandu-le in aer dupa cum cantau suporterii. Pai excuse-moi, mie mi se face doar pielea de gaina cand ma gandesc.

In fine...

Cred ca "Dezvoltarea unei cariere de succes" poate sa imbunatateasca, poate chiar sa schimbe parerea pe care o avem cu totii asupra carierei, viitorului nostru. (Photo)

Cica oamenii de stiinta (care stiinta?) de la Harvard au descoperit ca persoanele care au in anturajul lor oameni fericiti, sunt si ei predispusi sa se binedispuna cu un procent ce variaza intre 15-20 %.

Deci ne citim fericiti, da? :d

(auzita la Radio)

Fotografie realizata de prietenul Stefan Draganescu: YouTube & FaceBook

L.E. Radem, glumim, dar nu parasim incinta.

La Omul Simplu si Florea Cristian a circulat o mica provocare pentru iq-ul ce incerca sa se reverse din mine. Totul se rezuma la un mic exercitiu de logica, simplu in opinia mea care-ti spune daca ai sau nu IQ-ul peste 120. Zice ca cica eu il am. L-am facut in jumate' de minut. Si eu sunt curios cati dintre cititorii mei or reusi sa rezolve aceasta problema.

Dacă 2 + 3 = 10, 7 + 2 = 63, 6 + 5 = 66 şi 8 + 4 = 96, atunci cu cât este egal 9 + 7?

Rezultatul de la 9 + 7 îţi va deschide fişierul asta

Te-aş ruga să încerci să rezolvi problema fără să te uiţi la comentarii înainte şi fără să cauţi răspunsul pe Google. De asemenea, dacă ai reuşit s-o rezolvi, simte-te liber s-o dai mai departe.

Considering that I won't be at home this weekend, I will make an exception and I will post a clip to replace my written articles.



P.S. Yes. For now on , I will start again to write in English.