Rareș Cojocaru

In slapi si intr-un tricou verde mergeam alene, de-a lungul umbrei formata de unele dintre multele case vechi ce impanzesc centrul Craiovei.

Ca sa parafrez fabula, "un catel trecand pe acolo, a ramas uimit in loc", un baiet de vro 10 ani trece pe langa mine. Era in compania unui prieten apropiat (datorita tonului pe care il alesese). Cel uimit am fost eu deoarece:

-Da vere. Mi-a luat telefonu' aseara? Eu acum ce ma fac fara el ?

Chiar asa...  Mi-am pus si eu intrebarea asta. Eu unul tin minte ca am avut primul telefon prin clasa a 7-a. La 10 ani stiam ca mai am mult pana sa devin responsabil sa detin u mobil.. A fost o experienta foarte faina desi foloseam telefonul parintilor si il butonam de-i luam smaltul.

Acum, cand exista facebook, messenger si chiar twitter, poate e mai usor sa scpai de telefon. Sau nu? Mie stiu ca mi-ar influenta viitorul si existenta... da.si nici nu sunt inca ceva director sau (insert here other jobs like that)  . Adevarul este ca nu am nici internet pe el (deocamadata). 6288-ul meu (da, sunt de acord ca ar trebui sa am un Vertu) imi e indeajuns de util momentan.

Stiam ca telefonul e un gadget aproape indispensabil omului modern din zilele noastre, dar nu stiam ca si copilulului  modern ii este la fel de imperios necesar. Numa' zic.

*Nu. Nu m-a zamizlit Dumnezo' cu viciul fumatului.

A auzit cineva din Romania de Campionatul Mondial de Hochei? Sunt sigur ca au auzit cei care practica sportul si cativa fani, iar restul au o scuza buna: NU se televizeaza, NU se dau stiri cu privire la meciuri, ci doar instiintari minore pe unele pagini de net ale ziarelor sportive.

Astazi cica a jucat Finlanda contra Rusiei in semifinale. Vreo reactie? Sa mai spun ca am cautat sa vad meciul si nu am putut? Sunt absolut excedat de indiferenta.

Ce am pierdut? Decat un super meci. Decat 3-0 pentru Finlanda. Decat o surpriza. Decat ceva frumos. In hochei, Rusia e cam la fel ca Fc Barcelona in lumea fotbalului de club. Victoria cu 3-0 i-a propulsat spre marea finala contra Suediei.

Finlanda nu a mai castigat din 95' asa ca au nevoie ca de aer de un titlu pentru orgoliul lor finlandez.

Uite un clip din meci. Mikael Granlund, cel care a inscris extraordinarul gol, nu are decat 18 ani.
Deci, ati mai vazut asa ceva ??

Imi dau seama ca unele lucruri trebuie lasata asa cum sunt, altele trebuie privite din unghiuri diferite iar in cazul altora, simpla intrebare "de ce?" face mici miracole.

In fiecare zi traversez cate o trecere de pietoni. Un reflex aproape ciudat ma face sa incep sa sprintez. Nu am inteles de ce ? Parca daca nu as face asta, toate energiile negative ale soferilor se raspandesc asupra mea. Mi-am propus ca de maine, fiecare trecere de pietoni pe care o traversez, sa nu o mai fug.  Se prea poate ca prin acea fuga, sa primim o aura de un caraghioslac vecin cu dementa. Numa' zic.

Nu faceti ca mine mai ales daca sunteti din Craiova. Poate patim ca nenea asta .(Sursa photo)

Sa nu bagi de seama orele peste program, sa pleci de acasa cu gandul ca in loc sa stai si sa citesti Rares Cojocaru blogul preferat, mergi si dai randamentul maxim in alta parte.

Un tip din craiova care joaca fotbal foarte bine, a ajuns la echipa a 3-a a lui Atletico Madrid si are salariu 900 de Euro pe luna. Pentru el, la varsta adolsecntei, fotbalul nu este perceput ca o povara (cum a inceput sa fie perceput de cei cu salarii de jdemii de euro pe luna) ci ca o placere. Asta-i unul dintre cele mai mari privilegii pe care le poti avea ca si om.

Nu e fain sa ajungi sa scrii niste randuri pe net si sa primesti bani pentru asta? Esti oarecum intr-o vacanta prelungita  :)

Cand a fost ultima data cand ai vrut ceva si nu ai obtinut ? Eu mi-am adus aminte azi de ceva mult uitat.

Cand eram mai mic stiu ca aveam la jucarii de nu le puteam duce ( eram un mic privilegiat; niciodata rasfatat). Pe mine, la varsta respectiva nu m-a prins mania cu masinile teleghidate. Aveam eu un "aro" ce a fost omniprezent o buna perioada in momentele de joaca, adica mai tot timpul. Mai tarziu, pe la 11-12 ani, am vazut o reclama si i-am zis lui taica-meu sa-mi cumpere si mie o masinuta cu telecomanda. Raspunsul a venit promt:

-Tati, la varsta asta vrei sa-ti iau masinuta cu telecomanda ? Mai ai un pic si-ti iei buletin si vrei sa mai dai in mintea alora de gradinita ?

Si m-a facut de' nu mi-am mai batut capul . Dar cand am vazut asa ceva la amicul Mariciu, parca-parca ma tenteaza sa-i scriu o scrisoare Iepurasului.

*Intamplare povestita

In majoritatea datilor cand luam contact cu persoane ce sunt puse intr-un loc pentru a ne facilita anumite servicii, ne lovim ba de ignoranta, ba de plictiseala, de foarte multe ori prostie si nepregatire, iar enumerarea poate continua. Normal ca nu trebuie sa generalizam, de aceea va povestesc si o mica exceptie.

Impreuna cu niste prieteni ne gandim sa mergem la Baile Felix intr-un sfarsit de saptamana. Ne-am cazat la o pensiune (cam goala pensiunea, daca e dupa mine) si am avut timp sa mai dam o tura prin statiune pana la masa de pranz. Dupa o ora jumate' de invarteala ne vedeam la masa, cu meniurile in fata, nehotarati ce sa comandam.

Chelnerul si Bucatarul
Trasaturile fetei bucatarului, expuse vedereii, vorbeau despre 40-50 de ani de viata, presupunere confirmata de firele carunte din barba. Statea la bar, plictisit. Se uita in jur cu privirea pe jumatate curioasa, pe jumatate absenta ca a unui strain provincial. Masa era destul de aproape de locul in care statea asa ca o eventuala convorbire intre noi putea fi auzita fara probleme

Chelnerul, la randu-i plictisit de monotonia acerba ce zbura prin aer, parea gata sa ne ia o comanda mica, din cateva sucuri, etc. Eu unul am cerut o salata cu piept de pui, bruschete, ridiche, ulei de masline, branza rasa....etc. Fața lui a inceput sa se lumineze. Bucatarul si-a dilatat pupilele spre masa noastra, semn ca era interesat de ceea ce se discuta. Unul dintre noi a spus ca vrea țațichi. Dupa el, toti am vrut. Deja un zambet larg de satisfactie a aparut pe fetele amandurora. Bucatarul a venit la masa si ne-a zis:
-Pai daca vreti, lasati-ma pe mine ca va fac asa (si gesticula din maini) un castron mare la toata lumea, nu vreti?
- Hmm.da, e bine, zic.

 Sa vedeti cum s-a apucat sa se invarta pe acolo bucatarul.(se vedea bucataria). Incepuse sa lucreze cu spor. Va dati seama ca te plictisesti de atata somaj.  Monotonia la servici nu e cel mai placut lucru care ti se poate intampla. Chit ca avem impresia ca daca un chelner, un bucatar, un barman nu fac nimic altceva decat sa stea, dupa un timp o sa incerce sa faca tot ce-i sta in putinta sa treaca de starea asta de melc amputat. (Photo)

In cea mai mare parte a timpului, prejudecatile se formeaza involuntar. Cu totii facem prejudecati. Este ceva, pana la urma, ce tine de un relfex, de o obisnuinta.

Prejudecatile ce trec de obisnuinta sunte cele voluntare, cand vrei sa gasesti ceva gresit, rau, la o persoane pe care nu ai ajuns sa o cunosti.

Mesajul transmis pe cale verbala
Eram la un mentorat in cadrul scolii si cu totii trebuia sa vorbim, sa ne exprimam niste idei. Nu totii avem vocile la fel. Unele se deosebesc. Ghinionul unora este ca ba o au prea subtire, prea groasa, pitigaiata,etc. Persoana respectiva avea pana la urma o idee interesanta, mi-a placut, dar reactiile din sala au fost premature. Erau susoteli intre cei ce stateau unii langa altii, neatentie la mesaj. Adesea, prejudecatiile te impiedica sa iti creezi o imagine corecta despre cel pe care il asculti, il ai in fata ta, ii comunici un mesaj, si acestea de cele mai multe ori il inhiba pe respectiv si astfel chiar ca nu mai scoti nimic de la el ( asta in unele cazuri)

Mesajul transmis pe cale scrisa
Este mult mai apreciat. Cand citesti ceva nu stii neaparat cine l-a scris sau cum arata respectivul, nu mai apar prejudecati decat poate de la cei carcotasi. E de ajuns sa iti placa si sa fii de acord cu ce e scris ca ii dai dreptate. Daca respectiva persoana avea o problema de vorbire, sau avea freza pe-o parte  si tu voiai sa fie tepi, poate ca mesajul lui nu ajungea la tine, si nu il receptai ca si cand l-ai fi citit.

Nu prea vreau sa dau exemple din blogosfera, asa ca nu dau nume, dar de multe ori am auzit " Ce ba, citesti de la uratu' ala" sau "Fitiar frustratu' dr*cu", "Ce citesti ba de la cretinul ala de Rareș Cojocaru ?"


Educatia de a asculta si de a fi rezervat
Cititorii mai vechi stiu ca sunt implicat intr-un proiect cu scoala si o sa plec in Finlanda peste 3 saptamani. O doamna prof. coordonator ne povestea despre faptul ca a vizitat scoala unde urmeaza sa ajungem si a trebuit sa tina un speech in engleza. Dumneeai nu stie atat de multa engleza(fiind prof. de franceza), dar se descurca. Ideea e ca nimeni din sala nu a schitat vreun zambet, ras atunci cand vorbea, sau facea vreo greseala sau statea sa-si adune ideile. Sunt sigur ca daca se intampla in scolile de la noi, multi ne tavaleam pe jos de ras.

P.S. O sa va mai tin la curent cu proiectul. Daca o sa am timp, as vrea sa scriu in fiecare zi de acolo reactii la cald :D
PPS: Cred ca o sa vina si partea a doua a articolului :).Keep in touch. (sursa photo)

Fiind prezent mai in fiecare zi cu online-ul, totodata fiind atras de tot ce misca si vuieste pe net, pot spune ca sunt constant conectat la o sursa mare de informatii proaspete. De cele mai multe ori, cum de altfel imi si place, aflu stirile, clipurile, articolele interesante printre primii. Am wall-ul de fb. in fiecare zi updatat cu ultimele "noutati".

"Cine detine informatia, detine puterea"...


... asa spunea Alvin Toffler.

Din gasca mea de cunostiinte, prieteni, colegi, sunt printre putinii care incearca sa utilizeze internetul intr-un scop constructiv, informativ si chiar de destindere de multe ori. Am incercat de nenumarate ori sa evit pierderea vremii pe facebook sau pe discutii inutile pe messenger. O mare parte dintre persoanele ce se regasesc in fraza precedenta (nu toate, ca restul il urmaresc pe Rares Cojocaru pe twitter sau pe facebook si de ce nu, pe blog.) si afla printre primii niuzurile. Multi, saritori si buni amici imi zic:
-Frate, uite link-ul asta ce tare e' ; si imi arata un clip sau un articol caruia i-am dat link cu o zi sau doua inainte

Daca tot timpul cand imi trimit ceva le-as zice  "Da my friend, stiu, i-am dat share cu 2 zile in urma" ar zice pana la urma ca sunt infumurat sau eu stiu, orice alte idei eronate despre persoana mea.

Daca le-as zicea "Frateee ce tare e. Nu-l stiam." o sa ma intrebe "de ce nu l-ai pus si tu pe blog sau de ce nu i-ai dat si tu share", etc.

Na, cand vad vad la ora 20.50 ca facebook-ul vuieste cu clipul in care baba se plangea de o treaba ca nu a fost facuta la standarde europene (nu chiar asa) parca nu-mi mai spune nimic, ma lasa rece, cum de altfel si pe voi, cred. Unii sunt extrem de ultragiati, altii excedati, altii supra-saturati de hohote de ras. Acum sa vin eu si sa dau cu nuca ? Mm.nu. (Sursa photo)

Nu am cea mai vasta experienta de viata din blogosfera dar sunt de parere ca din cand in cand, un articol motivant si optimist este binevenit chiar si din partea mea.

Inhibitii avem cu totii. Diferenta este ca unii reusim sa nu le luam in seama si sa le punem pe un plan secund al existentei noastre, cladind astfel mult mai sigur o cariera, un caracter (stim cu totii ca el se formeaza), fara ca inhibitiile de tot felul sa ne ameninte fundatia constructiei. Daca plecam cu niste idei bine structurate si avem grija sa si ramana asa, atunci ne putem numii niste mici "privilegiati".

Greutatea, aspectul facial: de ordin oftalmologic, ORL, etc ne urmaresc peste tot afectandu-ne pe langa increderea de sine si buna-dispozitie.

Eu cand eram mic nu eram cel mai suplu dintre prieteni. Nu eram obez (Doamne-ajuta) dar eram genul ala de baiat pe care toate matusile si l-ar dori ca nepot pentru a-l putea trage de "obrajori" cum stiu numai ele. Eram chiar rosu in obraji + o burtica de toata frumusetea si fara o inaltime de apreciat. Cum eram eu asa un mic Barney Flinstone niciodata nu eram "Banel" cand jucam fotbal. Ba din contra... alergam cel mai putin :)). Am avut norocul de a stii mereu sa o dau cu papagalu. Adica daca imi zicea cineva "grasule alearga mai cu talent" tot timpul ii raspundeam astfel incat nu ma aratam afectat catusi de putin, ba chiar il puneam pe el intr-o pozitie proasta. Chiar acum cateva zile stateam cu niste prieteni si ne aduceam aminte una-alta, cand unul dintre cei mai buni prieteni si-a adus aminte faptul cat de greu le era sa faca glume pe seama mea caci tot timpul paream idiferent, sustinand totodata ca erau cateodata scosi din sarite. La asta se adauga si raspunsurile acide, de cele mai multe ori, din partea mea. Asta e una dintre ideiile la care voiam sa ajung. Nimeni nu poate sa te faca sa te simti inferiori fara voia ta.

Acum sunt un blogger la 184 cm, cu vreo 66-70 kg si cu abdomen (in formare) iesit cam 4 cm afara. Toate astea datorita sportului dar si de la "Doamne-Doamne" pt faptul ca nu am probleme de metabolism. Bine...nu mananc mai tarziu de 11 noaptea :))). Mai auzeam fete care spuneau : "Ee..eu mananc cartofi prajiti si noaptea si nu am nimic". Cand dau peste asa ceva ma cam mananca limba " Stai linistita papusa...se vede! "

Bai deci ideea e ca de mic e bine sa te apuci de sport (preferabil). Nu-i bai nici daca am trecut de 20 de ani. Acum ca tot e cald afara, parca parca ti-e drag sa aletgi in parc stiind ca un obicei se invata in 21 de zile. Dupa 21 de zile devine o rutina. (credeti-ma). Toata tarasenia cu sportul merge si in cazul nu bagi ceafa de porc dimineata la pranz si seara.

 Totul pleca de la bibilica. Trebuie sa invatam cum sa abordam subiectele delicate. Mie imi place sa cred ca am trecut de primele lectii la acest capitol :D.

Nu stiu daca e de porc sa dau un exemplu sau nu ... hmm. nu cred e cel mai potrivit dar e cel mai recent.:
 O tipa -Rares, l-ai vazut pe baiatu ala ce bine arata. ? :X
- Ma..nu prea pot sa apreciez asa baietii dar nu se compara cu mine. !

Trebuie sa avem incredere in noi.

*simt ca mi-au scapat multe detalii. Ma gandesc sa revin.

Sursa photo-link

Meteahna unora e sa poarte grija altor persoane. Unii poarte grija altora cu facutul banilor, cati bani scoate din blog, cat mai i-a pe-un banner si asa mai departe.

Acest reflex oligofren se cultiva de mic. Cand ti-au cumparat ai tai prima trotineta, unu dintre vecini sigur si-a zis " Uite-l a naibii.... La intretinere e restant dar trotineta ii cumpara plodului. Da' cat o fi costat ?" Poate ti s-a intamplat si tie sa porti grija cuiva. Peste ani, poate si-a cumparat vecinu' respectiv o plasma si tu ai zis " Uite-l naibii... Si-a luat plasma de la Altex" dar tu nu constientiezi ca e luata in rate si o plateste dublu.

Cum spuneam....de mic. In generala, in liceu, sunt multi ahtiati dupa medii. "Da' ala cat a luat in lucrare? Uite-l naibii a luat 10 si eu 9...aa s-a bagat la meditatii cu profa' "

Calul moare de drum lung si prostul de grija altuia, mă !
(Photo)