Rareș Cojocaru

-Nu-ti mai roade unghiile! Si ti-am spus sa lasi suvita aia in pace.. 

-Dar mami, tot imi intra in ochi.. trebuia mai multa ceara.
-Iti sta foarte bine. Deci vezi...asta e drumul. Nu o sa vin tot timpul cu tine. Mergi glont pe drumul asta, nu te opresti, nu intri in vorba cu strainii si nu mergi brambura pe alte strazi. Stii ca aflu tot.
-Da!
..
..
-Vezi... toti baietii au flori. Ti-am zis sa luam si noi. O sa fiu singurul care vine cu mana goala.
-Mai, nu ti-am mai spus? Un baiat nu da flori niciodata unui barbat. Domnul Penciuc nu asteapta flori din partea ta. 

O parte din dialog s-a mai sters din minte, dar esenta s-a pastrat. Astazi a fost pentru mine ultimul inceput de scoala. Multe s-au schimbat din prima zi. Vremea, parul si intentiile bune au ramas la fel. Poate si putin din naivitate.

Vedeam de dimineata copiii cu flori in mana, ochi sclipitori si zambete... Unele crispate, multe radiau iar altele parca erau fade. Cert e ca toata lumea se grabea. Mai putin eu. Stateam pe o banca si

• #de15ani Ştiaţi că... "Lose You" deţine recordul celor mai multe zile petrecute în topul românesc 100? Peste 850 de zile!

• #de15ani Ştiaţi că... Emisiunea "Totul va fi bine" Antena 1 a fost lideră de audienţă la fiecare ediţie, 3 ani la rând?

• #de15ani Ştiaţi că... În 2001 "Un minut" a fost cea mai difuzată melodie a anului în România? Acesta a fost primul number one din cele 8 din istoria trupei.

• #de15ani Ştiaţi că... Hi-Q.ro a împlinit 14 ani? Este primul site al unui artist român.

• #de15ani Știați că... Hi-Q este prima trupă pe Facebook? Are Page încă din noiembrie 2007! http://www.floringrozea.com/20​11/02/28/hi-q-prima-trupa-roma​neasca-pe-facebook/

Mai sus este o mica parte din seria "#de15ani. Stiati ca.." a celor de la hi-q pentru a dezvalui sau aminti lucruri mai putin cunoscute despre hi-q.

Mangalia, anul 2001, plaja super aglomerata (abia atunci incepea moda plecatului la greci, bulgari, ciprioti). Ma amintesc sezand pe un sezlong neplatit, in mana cu ceea ce avea sa devina prima carte (serioasa) citita. Aveam 8 ani pe atunci si ma distram cu Don Quixote de La Mancha, incercand oarecum cu greu sa ma concentrez. Muzica pe plaja era oarecum deranjanta pentru un baiat in clasa a II-a primara ce se confrunta cu pain-ul in dragoste ce-l suferea cel al carui nume il gasim in titlul mai sus mentionat.

In doua zile am terminat-o. Mai ramasesera inca 7. In zilele ce trecusera nu bagasem de seama afluxul sonor ce ni-l baga DJ-ul plajei; si anume o melodie era difuzata din 20 in 20 de minute. Cred ca aia a fost cam prima piesa ce mi-a placut si pe care am tinut-o minte (bine..pe langa Andri Popa si alte balade dintre care cele ale lui Socaciu sunt la loc de cinste in camaruta de memorie)

Imi amintesc ca aceeasi melodie se auzea de la terasa de langa Hotel Zenit, unde ciorba de perisoare era specialitatea casei; din masinile lubenitarilor ce vindeau lubenita in fata "Turcului" (cred ca e si acum turcul cu inghetata in Mangalia, in spatele hotelului Zenit. Foarte buna).

Era melodia cea mai difuzata a anului 2001. Era asta:

 La multi ani HI-Q !

 

Cand a fost ultima data cand ai vrut ceva si nu ai obtinut ? Eu mi-am adus aminte azi de ceva mult uitat.

Cand eram mai mic stiu ca aveam la jucarii de nu le puteam duce ( eram un mic privilegiat; niciodata rasfatat). Pe mine, la varsta respectiva nu m-a prins mania cu masinile teleghidate. Aveam eu un "aro" ce a fost omniprezent o buna perioada in momentele de joaca, adica mai tot timpul. Mai tarziu, pe la 11-12 ani, am vazut o reclama si i-am zis lui taica-meu sa-mi cumpere si mie o masinuta cu telecomanda. Raspunsul a venit promt:

-Tati, la varsta asta vrei sa-ti iau masinuta cu telecomanda ? Mai ai un pic si-ti iei buletin si vrei sa mai dai in mintea alora de gradinita ?

Si m-a facut de' nu mi-am mai batut capul . Dar cand am vazut asa ceva la amicul Mariciu, parca-parca ma tenteaza sa-i scriu o scrisoare Iepurasului.

Cred ca stiti cu totii expresia "perversului" de pe Targu Ocna : "Ori suntem golani,ori nu mai suntem".S-au facut si se fac in continuare o gramada de expresii ce o au la baza pe aceasta.Prima care imi vine in minte este cea a lui Marius Moga (nu cantaretul) care si-a pus-o drept slogan : "Ori suntem bloggeri,ori nu mai suntem" (mirifica).Il admir pentru asta dar in acelasi timp cred ca sunt invidios pe mine ca nu am gandit-o primul desi folosesec des expresii derivate de la cea a lui Sorin(perversul).

De exemplu azi la ora de franceza,dupa ce am iesit la tabla sa rezolv o propozitie (Si conditionel or somth.) i-am spus doamnei profesor dupa ce aceasta ma complimentase subtil.-"Pai doamna ....ori invatam la franceza,ori nu mai invatam". Adesea,cand ies cu prietenii in terte localuri,mai auzi la unul,la altul,la mine "Ba..pai ori bem,ori nu mai bem","ori spunem bancuri,ori nu mai spunem" (a nu se intelege ca sunt betiv.:]] ) .In fine....

La mine la tara,am un personaj foarte comic, amuzant, luati-l cum vreti.Stiti cum se aduna toti la banci seara ? Ei bine..era perioada treieratului graului si precipitatiile nu erau binevenite.Se incinsese o discutie despre acest subiect :

X-Pai cum nea' Floriene ? Sa mai dea o ploaie peste o saptamana,asa.Da-o dracului .
Y-Noo..e prea imbibat pamantul cu apa...


Si acum intervine mirificul :

Z-Bah.stiti ce cred eu ? Bah..eu zic ca maine Ori ploua,ori nu ploua ..

Woooow .Ataaaat !! .Asta a fost cu ceva ani buni in urma.Azi mi-am amintit-o cand citeam blogul lui M.Moga sSunt sigur ca dumnealui nu crescut in Rahova.Voi va dati seama cat este de geniala pana la urma ? Este fabuloasa.Spui ceva dar defapt nu spui nimic.E ca raspunsul la intreabarea "Ai bilet ?-Nu prea " sau "Ai scris tema ? -Oarecum " .

Consider ca la tara este locul unde sunt personaje incredibile si nu au fost descoperite.O parte din copilarie am petrecut-o acolo,in consecinta mai am destule povestioare.

Mi-am amintit de o melodie.O ador. !

21.10.2010

Era o zi caniculară dintr-una dintre verile în care îmi petreceam întotdeauna vacanța de vară la părinții tatălui meu-la Boureni, sat situat în câmpia Doljului, chiar lângă satul marelui Amza Pellea, Băilesti, de unde de altfel era si bunicul meu, cum ii spuneam eu Bunu’ Victor.