Rareș Cojocaru

Ultimele zile in Finlanda au fost cele cu cel mai puternic impact emotional.

Vineri asteptand primul curs ne-am gandit ca ar fi bine sa incepem cu o pauza-coffe break. S-a produs un lucru fain pe care nu il asteptam. In decursul saptamanii am comunicat cu multe persoane, cu unii dorind chiar sa-i revad, sa mai stam de vorba si sa ne imprietenim. In 10 minute am strans atatea persoane cat sa intre in 3 masini si pe o motocicleta si am pornit spre o cafenea. Momentul a fost fain de tot.

In poza nu sunt vreo 6 romance care au plecat mai devreme decat preconizasem.. :D Seara, Mikael a intrat pentru prima data intr-un bar. La ei nu intra nimeni daca nu au 18 ani asa ca baiatul nu a incercat. De data asta, fiind cu mine, am intrat lejer. Nu s-a imbatat rau. Asta a facut-o sambata, adica in ziua 11

Maine cred ca pun si un filmulet de la respectiva tarasenie :D

Dimineata zilei cu numarul 11 ne gasea in Tampere, al 3-lea oras ca marime din Finlanda. Am luat trenul si am facut cei 90 de km in aproape o ora.... cu personalul. Seara ne-am strans mai multi hăndrălăi la un tip acasa pentru a urmari meciul de hockei  si am si pus de-o mica petrecere. (poate tot maine pun si clipul de aici )

Gazda mea s-a imbatat...ba dar s-a imbatat de imi era frica sa nu fiu nevoit sa il iau in spate..Surprinzator mergea pe bicicleta mai bine ca mine :))) Antrenament taticule.

Duminica, ultima zi, a fost mai mult decat emotionanta. La ei a fost ziua mamei. Baietii s-au trezit si au facut masa, au aranjat totul frumos in bucatarie si m-au trezit si pe mine la final (ora 9.00) si am mers in dormitor la mama finlandeza sa ii uram "la multi ani" :)) :D. A fost fain. Eu ii luasem in prealabil o floare super misto intr-un ghivecel. Ne-am asezat la masa, si baietii au scos cadourile pentru mama. Dupa care tata zice:

-"Stii ca azi e ziua mamei si ca dam cadouri mamelor, dar tot astazi primesti si tu un cadou de la noi.";

poate nu eram facut prastie dar nici mult nu mai aveam. In plasuca era un tricou al echipei nationale de hockei si un lant din argint cu medalion ce era format din Leul Finlandez de pe blazonul echipei. Acum chiar ca eram magulit. Mi-am dat seama cat de atenti si vigilenti au fost deoarece la un moment dat am facut un compliment lantului lui Samuel, ce avea aceleasi componente.....Bomboana de pe tort au fost bombonelele "Suomi" ce se aflau deasemenea langa cele mentionate anterorior. Acum eu nu stiu daca ei au facut acest super gest dupa ce eu le-am adus "multele cele" din Romania, si bratara de ziua tatalui si floarea mamei...

Magulit mai sus, dar si mai magulit cand auzi ca directorul scolii are cuvinte bune la adresa ta. Mai in gluma, mai in serios a spus ca  ar fi vrut/ar vrea sa raman la el la scoala. Cum a incheiat si Sh., numai ca eu mai am un pic de scris, "restul e tacere..."

E o familie super super faina, cu oameni ce vreau sa-i intalnaesc de cat mai multe ori posibil. Chiar i-am invitat in vara sa vina toti (inafara de programul nostru-Comenius- ce il aduce in primavara anului viitor pe Mikael) si s-ar putea sa ne dea curs invitatiei.

Mai erau 40 de minute pana la plecare si tata m-a luat cu el la o tura cu Harley-ur personal. Avea ca apoi sa ma aduca direct la scoala. Am stat pe motor mai bine ca pe fotoliu. Urmarind cu mare interes peisajul rural al zonei de sud, mintea imi tot era la plecarea ce avea sa fie inevitabila. Cu 4 minute inainte de plecarea autocarului, curtea scolii a rasunat de zgomotul Harley Davidsonului. M-a asteptat si tipa de care spuneam mai sus, Sofia, si i-am dat si ei si altui prietenas 2 cicolatele rom-autentic romanesc :)) si 2 bratarele facute de mine asta iarna. (Pe net mi-ai spus ca le-a placut.)

Despartirea nu a fost crancena dar s-a lasat cu lacrimi din mai multe parti. Chiar si tatal care este "forta" in persoana parea miscat. Mama avea lacrimi in ochi si Samuel la fel.

Parca-parca ma incerca si pe mine :



Urcat in autocar, faceam cu mana unei familii pe care sper, vreau si stiu ca o voi revedea cat de curand.

Ma inclin.!

I'm Mr. Romanian Dream aici, daca ma intelegeti. Nici Cimi' nu-i mai prejos :)). Nu dezvolt mai mult. Stiu ca am cititori smart :D

Inlocuiesc randurile cu clipul de mai jos:
"mi-a dat eroare. il pun deseara''


P.S. Barfa: Tata finlandez este nascut pe 4 mai. Mi-a spus azi ca si-a comandat o motocicleta noua :)). Ceva mare. Nevasta-sa nu stie. Ma mir cum o sa reactioneze cand o sa afle. Presupun ca asta e cadoul ce si-l face. (Am vazut data nasterii pe facebook)

P.S.2 Azi i-am cumparat niste flori faine mamei finlandeze :D. Am oprit la un mini-market si am ales ceva frumos. Cred ca se numeau Begonii

De data asta nu mai am vreun clip pentru voi. Defapt am unul de aseara: cand am sarit in piscina dar e pe telefonul lui Cimino.

Duminica asta a fost una linistita chit ca a fost 1 mai. S-a sarbatorit ieri ce era de sarbatorit. Dupa trezirea intarziata am plecat intr-un orasel langa Turku unde era o expozitie de masini vechi. Aveam de ales intre expozitie si nu stiu ce mlastini numite "suo" sau ceva de genu'. Chiar nu aveam chef sa stau prea mult in vantul taios de afara (da...a inceput sa bata un vant nebun) asa ca am mers la expozitie. A fost tot in aer liber dar a fost mai frumos. Ne-am intors acasa si pe drum am vorbit mult cu tata. Am aflat ca are o firma de construit podele cu incalzire pentru case si i-am vizitat chiar si halele unde munceste.

A venit pe la noi tipul pe care l-am pus ieri la scandenberg si am mancat niste munki(un fel de gogosi traditionale Finlandeze) cu ciocolata calda.

Masa de pranz a fost una interesanta, pot spune. Au preparat carne de ren cu piure..(au mai fost si castraveciori murati). Nu pot spune ca am fost prea incantat de carnea de ren. Nu pot sa spun ca nu e gustoasa dar are un gust un pic cam "dur" daca pot sa spun asa. As putea s-o aseman un pic cu carnea de vita batrana.

Seara am fost la Wille, gazda lui Cimino si am jucat niste poker, Wii, fifa, jokes. M-am plimbat cu motocicleta lui Wille. Motorul lui Mikael e un pic mai puternic cred si dupa cum am vazut nu prea mi-ar fi dat-o.... Am facut cateva ture bune si chiar am intrat in viteza a 3-a sau  a 4-a (dar nu bag mana in foc pt a 4-a). Am mers pe un drum prin padure pentru ca pe strada va dati seama ca nu eram inconstient sa merg. Imi dadeau astia niste bratari frumoase si albe. E chiar fun si exciting sa mergi si sa ai in stanga si in dreapta brazi. La final a avut loc un mic incident dar nimic grav. Cand am pus frana mi-a derapat spatele in niste nisip si am cazut un pic pe piciorul si genunchiul stang dar e ok baa'

Am omis sa spun ca am cantat un pic la pianul surorii lui Wille Balade pour Adeline. Nu m-am facut de ras dar nici nu am impresionat. Oricum, finlandezii sunt foarte rezervati in a critica, din cate am observat. Nu au obiceiul ala oligofren sa critice. Sunt chiar calzi chiar daca sunt nordici. Cel putin asta am vazut eu. Poate se intampla asta pentru ca noi suntem romani si suntem vazuti un pic inferiori si ei vor sa nu ne simtim prost asa ca inearca tot posibilul ca noi sa ne simtim in largul nostru. Who knows.

Maine am din nou scoala de la 8.10. Am sport si cred ca jucam fotbal in sala. O sa-mi iau un tricou cu nationala Romaniei. Pai ori suntem mici ambasadori, ori nu mai suntem nu ?

Am crezut ca pot scrie 2 articole pe zi. Nu voiam sa scriu doar despre intamplarile de aici. Acestea fiind multe si, zic eu, interesante, nu prea am timp sa scriu altceva infara de ceea ce am facut pe parcursul zilei. (daca aveti rabdare, in articolul asta sunt si faze fun...:)))

Ziua de azi a inceput la ora 7.00. Am coborat scarile dupa ce am bagat rapid 10 flotari. Nu de alta, stiu ca tre' sa ma mentin in forma (nu ca as avea nevoie:)) ) dar daca nu ma trezeam mai "bine" si nu "cascam" bine ochii, puteamn foarte usor sa cad. Au astia in casa (stiu ca nu e frumos sa vorbesti despre ce au oamenii in casa) niste scari pe colt cumva, din lemn, alunecoase, si cam inguste pentru astia cu nr 44 la incaltaminte.

Micul dejun l-am luat doar cu Mikael si cu mama lui. Samuel (cel mic) si tata nu s-au aratat la fata. S-a trezit intr-un final. A....ca sa dau si o picanterie: eram ieri seara scriind la articolul asta pe la 11 jumate'. Tata credea ca dorm si urca el scarile si deodata aud o ragaitura. Baaa...da\ o ragaitura din aia de te zici ca e un tractor stricat..In fine, tipul e super tare si cool dar o sa vorbesc despre asta mai tarziu. La micul dejun am vazut ca a pus pe masa niste "racituri" aduse de mine: muschiulet, salam, etc. ouale rosii, si niste branza. Pe langa astea, au avut MULT lapte; sunt nebuni cu laptele, iaurt si gem(faceam mixing) si parca cereale.. In fine. Nu am filat masa. Nu sunt inca in vreun serviciu secret de informatii.  Doar ma stit ca sunt baiat gigea asa ca am fost si eu cumpatat cu mancarea. Mi-am facut vreo 2 sandwiciuri pana am ajuns la senzatia aia ca ar mai incape ceva dar iti vine satietatea dupa juma de ora. Au avut si ardei feliat..da, am uitat sa zic. Am primit compliemente "speciale" pentru branza feta adusa de acasa :))). cred ca le-a placut tot dar a zis mama doar de branza. va dati seama.ca daca nu le placea si restul,  nu mancau..

Am plecat la scoala la ora 8.00 si am ajuns rapid cu motorul. Nici nu stiu cum sa descriu scoala. Nu prea am termen de comparatie. Cred ca totul porneste de la mentalitate. Am intrat in interior cu Mikael si trebuia sa ne lasam castile si gegile undeva. Guess what ? Le-am lasat exact pe coridoarele scolii pe niste cuiere. Erau in unele locuri pe coridoarele scolii bancute in care lumea ca facea sport sau era plecata uneva isi lasa bagajul cu adidasi sau altceva, pur si simplu, fara vreo emotie ca le-ar putea pierde sau sa fie furate. Am rams un pic mirat. Fiind condus de un reflex oligofren care ma face, daca nu vigilent, atunci preventiv, am avut o mica reactie de ezitare "are u sure that is the best idea ? ". Ne-am lasat frumos catrafusele si eu m-am dus la sala in care eram toti romanii si cativa finlandezi. Mikael si restul, nu stiu, aveau treba pe acolo... Ni s-a prezentat sistemul de invataman finlandez si after that ni s-a facut un quiz cu niste intrebari despre Finlanda. Pe principiul "sa vedem cat de fraieri sunt fraierii". Atat asteptam. Aveam in mine "ceva" ce incerca sa iasa afara, si acel ceva cred ca era ceva ce s-ar asemana cu demonstratia. Am facut echipa cu Catalina Bizic, Alina, Luci si inca cineva...chiar nu mai tin minte; sunt mai mult decat obosit..astept din partea celor din Fin., sa-mi spuna cu cine am fost in echipa... in fine ...eram Team N.O. 4. Din 18 intrebari gen "Cine e presedintele Fin?" "Cati locuitori are FIn.", "Cand si-a declarat independenta" etc, am gresit cateva parca...foarte putine. Cica am fi iesit si pe locul 1 intre echipe dar nici nu prea conteaza asta..Am fost toti pregatiti si zic eu, am facut prima impresie, una buna. Dupa asta am fost sa vizitam scoala. Am spus mai sus ca nu pot sa o compar. Are tehnologie, nu pot sa spun, tehnologia nu e mare lucru caci se paote implementa oriunde daca sunt bani. Ceea ce m-a surprins in bmod placut a fost, cum am spus, mentalitatea. Era o liniste pe coridoare de' chiar puteai sa vorbesti la telefon daca voiai :)))) (via convorbirilor telefonice de pe coridoarele scolilor romanesti unde e imposibil sa auzi ceva)?. Erau in unele locuri calculatoare cu net FREE, unde intra cine voia, cand voia. Cred ca finlandeJII(cum spunea Tatulici de la Realitatea TV celor din Japonia- JpanoJiii :)) } sunt mai dementi cu Facebookul decat suntem noi. Anyway.. Cordoarele erau extrem de curate si era pe jos, nu stiu, un material usor moale.

Dupa ce am vizitat si sala de sport care nu pot sa zic ca m-a impresionat caci sali de sport stim cu totii ca se fac pe bani grei in Romanica (singurul lucru interesant e ca aveau un loc unde exerseai loviuturi de baseball sau ceva asemanator...au ei un joc traditional. Daca o sa-l incerc sa o sa va dau detalii), am plecat cu gazda mea, Mikael si cu Wille, gazda lui Cimino la o "Amandina" de-a lor. Cred ca una dintre putinele, ca nu sunt foarte foarte multe aici. Acolo am baut un fel de fanta- parca nu avea acid, si am gustat o prajitura traditionala; se numeste munkit si seamana cu gogosile noastre.

Ne-am intors si am mers la primul meu curs-chimie. In clasa, elevii nu prea se cunosc toti. Adica, isi aleg fiecare ce cursuri vor si pot chiar sa fie mai mari dar sa faca niste cursuri la care participa elevi de varsta mai mica decat a lor, deci nu prea se stiau toti. Unii se mai uitau la noi(daca se nimerea sa fim mai multi romani la acelasi curs), altii dadeau impresia ca ii durea la basca. Ma refer la faptul ca nici nu veneau sa zica "hi", "how are you"... in fine. Primul curs nu prea m-a incantat. De ce? Pentru ca nu am putut sa interactionez. Se preda in finalndeza (parca parca incep sa rup cateva cuvinte si expresii) si nici prof. de chimie nu m-a bagat in seama. Am stat ca planta in banca si ma uitam sa datele problemei, incercand sa ghicesc ce se cere caci Mikael era mai mult decat planta la chimie- nu ca stii eu multa chimie, dar am cam prins ce se facea. Sincer, as fi vrut sa ma cheme prof. la tabla, sa ma puna sa face ceva, sau macar sa ma intrebe una-alta...daca nu sa incerce sa ma faca de ras (desi nu cred ca ei gandesc altfel dar oricum nu ar fi reusit, intre noi fie vorba).

Plecand de la chimie, cu un sentiment ciudat, ma indreptam catre cantina. Era in jurul orei 12.00. Cantina- boboc. I mean, aranjata, frumos, nimic spectaculos. Principiul very simple= impinge tava. Ne-am asezat frumos la rand (ca doar suntem educati si vrem sa facem impresie buna,nu ?) si am ajuns la vitrinele cu mancare. Era autoservire (d'asta cred ca unii sunt mai mari, altii mai mici..isi pune ficare cat vrea). Bai vere, am descoperit o mancare janghinaaaa. Baaa' da' janghina rau. Let me explain you. Aveau un fel de gris. Dar ce zic eu gris....era o zamazga ca un piure. Peste acesta zamazga se punea un "sos" de culoare rosie ce semana cu kechup-ul dar mirosea a ducleata de capsuni. Gustul nu era nici unu-nici altul. Unde la mijloc. Mai aveau o paina prajita care nu avea niciun Dumnezeu daca nu puneai peste ea (nu stiu exact ce era maglavaisu' ala) niste unt combinat cu margarina printre careu erau bucatele de ou fiert. Nu mi-a placut... at all. Deasemenea, aveau niste chiftele. Faza naspa era ca aveau aluat ca de prajitura, da de briosa si la interior carne. WTF ? Pai ori dulce ori ? ...da stiu..ori. M-am resemnat cu 2 inghetate la cornet. A..da. M-a si filmat o colega Oana cand explicam ca nu prea poate fi comestibil ceea ce aveam pe tava. La cererea publicului am incercat pe final, cateva secunde sa reliefez un pic reactia lui "Beeei esi nebeun?. Pai George Becaliii nu mananca asa cevaa...M-ati inteles? ". Rasetele cu lacrimi din partea Oanei m-au facut sa ma opresc caci incepea sa atraga priviri de la masa alaturata.

Dupra pranz parca am fost la cursul de istorie. Am fost vreo 5 romani la cursul asta. A fost asemanator cu cel de chimie. A fost cam boring pentru ca elevii au avut de pregatit niste referate (mai bine spun 'prezentari" pentru ca erau facute in power point) despre Roma antica si nu intelegeam pt ca, evident, erau in finlandeza. Spre final, profesorul a venit pe la noi si ne-a dat niste foi "something to read". Cam atat.... si cu istoria.

Dupa asta...Aaa..App de "asta". E una aici care se numeste "Asta". Deci cum asa ceva ? Eu tot timpul cand folosesc "asta" intoarce capul. Deci dupa istorie am facut turul orasului Loimaa. Fain. Fain rau. Simplut, finut, micut, linistit, impadurit. Am mers pe la o bisercia luterana (de afara ziceai ca ceva restaurant, biciuscarie), printr-un parculet, la biblioteca prasului, cladiri.... Ei nu prea si-au pastrat traditiile, "obiceiurile, cartile cu care au crescut" (via reclama). Adica nu prea au asa multe cladiri vechi. Orasul are un aer modern.

Bag si o picanterie.
Dupa  plimbare, trebuia sa ajungem la scoala ca sa plecam acasa (acolo era scuterul si gecile noastre) pentru a ne schimba sa mergem la tenis. Nu stiu cum sa va spun, dar eu (si inca vreo cateva persoane cu care am venit si cu care am vorbit) evitam sa folosim toaleta de acasa, daca ma intelegeti. Mai ales daca trebuie sa stam mai mult timp pe colacul wc-ului. Ei bine, la scoala au wc-uri faine si am zis sa ma imprietenesc cu ele. Ideea e ca trebuia sa fac cumva sa nu isi dea seama finlandezu. Spiritul meu practic, talentul(de unde?..ma laud si eu) actoricesc a trebuit pus in actiune. Eram la cuiere sa ne luam gecile si ca sa scap de Mikael i-am spus "bai...vezi ca eu tre; sa-mi iau geanta de la aparatul photo din room x. Mergi tu in fata si ma astepti afara." Intradevar am luat geanta, dar am vazut si usa wc-ului, din interior. Trebuia sa gasesc o scuza. Planul scolii il stiam, mi-am facut o harta in cap asa ca am iesit tocmai pe la o intrare opusa si am venit spre el tocmai din spate cumva....daca intelegeti. Aici a inceput disimularea. Ma faceam ca merg grabit, paream agitat " prietenaaas, scuze. Scoala asta ma deruteaza complet. Nu stiu cum s-a intamplat de m-am ratacit"..etc.. Le-am bagat din top. .

Bai...sa va mai spun una napsa. Veneam de la tenis, si stateam in spate pe motor.Pe umar aveam geanta de la aparatul photo. Nu stiu cum janghinele ei de treaba, a atins geanta aparatului toba de esapament.. Eu am observat asta tocmai acasa cand am vazut o ditai gaura in gentuta. Am ramas "doua puncte-bara" (emoticon). Baai si stii ce era nasol. Ca e putin atins si aparatul intr-un colt. Sa mor... Ptiuuuu !!! A zis tata lu' Mikael ca stie el pe cineva care se pricepe si ca o sa-l sune maine. Mor de ciuda ca s-a intamplat asta... a..da si s-a ars intr-un loc si curelusa de se pune dupa gat, si acum tre sa-l tin in mana pur si simplu...si il pun in rucsac pt a-l cara. Fuck.

Ajunsi acasa incepe comedia. Mama aluia fiind plecata, ei se apuca tzac-pac, rapid sa faca de mancare.  Sa vedeti ala mic de 12-13 ani ce invartea in oala. Am facut spagheti. Am incercat sa fiu de folos si am taiat si eu ceapa :))). Am marunti-o. Sa ma fi vazut cu ce patos incercam sa fac pe Jammie O. in bucatarie. Daca micul dejun a fost mai slabut, pranzul (daca mananci pe la 5 jumate-6 e tot pranz?) a fost "forta".

Dupa masa, am iesit la o plimbare de vreo o ora- o ora jumate, daca nu chiar doua. Am vorbit cu asta vrute si nevrute. Am vizitat padurile din zoana si chiar gasisem niste urme de ren caci vreau neaparat sa fotografiez unul. Nu am gasit reni dar am gasit multe peisaje frumose. Campuri arate cu pamantul ca-n solnita (nu bolovani ca la noi), o ferma foarte misto si niste ierpuri. Ne-a insotit si Uno, labradorul lui Mik. Bai...cainele asta zici ca e  oaie vere. El nici nu latra. Zau de latra. Mi-a zis ca daca latra de cateva ori pe luna e bine. WTF ? Cica e foarte pasnic.

Am ajuns acasa, tata mesterea pe la garaj motocicleta lui Samuel. (am vazut si un choper mai in spate in garaj). Am intrat in casa si nu am mai stat mult caci am mers la etaj, la "cinema place" daca pot sa spun asa ca incepea serialul preferat al tatalui- Dr House. Nu avea tv. Se proiecta pe o "plansa" ceea ce venea de la calblu sau antena. Avea mai muult de 1 m lungime. Si inaltime avea considerabil... Deja se cam insera bine de tot afara. La pauza am mai mers jos sa ciugulim una alta. Am mai vorbit iar mult, vrute si nevrute.

Aaa. Nu v-am zis una tare. Samuel canta la chitara electronica. Ce canta? Rock evident. Si canta bine. Mi-a "bagat pe sistem" Metalica- Unforgiven si multe ale piese. Acum incerca sa invete Du Hast. Cica are si o formatie cu inca un mameluc

Cam asta a fost a doua zi. Maine mergem un Turku- este capitala europeana a culturii. Cum a fost Sibiu de'... acu' cativa ani."
 

Mi-am vazut si bagajele despachetate si aranjate, cadourile impartite, cina am luat-o, dusul l-am bifat, deci pot sa ma apuc sa scriu putin despre prima zi din Finlanda, in urma proiectului despre care am scris si aici.

La ora 7 ma vedeam plecat din Bucuresti, mergand inspre Praga unde aveam escala de cateva ore. In cele 4 ore cat trebuia sa asteptam in aeroportul din capitala Cehiei, ne-am confruntat cam toti cu o plictiseala cronica pe care doar motaitul a mai izbandit-o si unele iesiri la cafea, Mc, etc.. La ora 12.50. ne imbarcam in zborul spre Helsinki. Tre sa spun ca astia de la Czech Arlines dau niste sandwichuri bune dar ceaiuri nasoale. Personalul cam lasa de dorit din partea feminina. Unele stewardesse erau cam plictisite de share-uirea paharelor si plicurilor cu zahar asa ca erau cam acide...  *o sa revin cu detalii in alt post.

Sa spunem ca am trecut si peste cele 2 ore de zbor pana in Helsinki. Se formase randul la bagaje ca o coada din Romania  in zielele in care se imparte ulei si faina pentru sarbatori . O rusoaica (sau ucrainianca) s-a luat de mine ca i-am confundat bagajul ei cu al meu. Pai da... venea troleru' pe banda si dau sa-l intorc cand imi striga "сидеть" (cred eu :)) .adica "stai stai"). I-am zis "Ok ok harasov" si a plecat. In fine..

In aeroport  ne-au asteptat o parte din copii finlandezi ce fac parte din proiect impreuna cu directorul scolii si o doamna prof.. Eu stau la un tip Mikael. El nu a venit sa ne intampine... Ne-am urcat in autocar si mi-ar fi fost mult mai usor daca as fi avut o moneda. Puetam sa dorm(mi se lipeau ochii) sau sa incerc sa prind cat mai mult din peisajul finlandez. Ne indreptam spre oraselul Loimaa, oras la o distanta de vreo 100 km de capitala Finlandei. Drumul a durat 2 ore. Pe autocar "ha-ha-ha. hi hi hi"...

Padurile sunt pur si simplu fabuloase. Totul aici e inconjurat numa' de paduri si lacuri. Am surprins si un agricultor ce isi discuia pamantul. Il facuse ca sarea din solnita. Parcelele parca formau un intreg.

Ajung in Loimaa. De obicei prima impresie conteaza. Prima impresie pe care mi-a facut-o tipul la care stau a fost una cam naspa , gen "hopaa. unde am nimerit?". Tatal lui a accentuat-o in una de frica. Pentru a stii cam cu cine stam de vorba, sa ni-l imaginam pe (va dati seama ca nu pot sa scriu exact numele lui pentru ca poate articolul sa fie citit de finlandez si sa ii sara in ochi numele si ar putea face asimilatii) personajul mutant din binecunoscuta serie, cu barba si adamantium in oase....cam asa e tatal. Ditai bari' omul. Toate ca toate. Intru in masina si o muzica zvapaiata se auzea in surdina. Mi-am zis "gata.. am dat de nebuni cu muzica heavy metal). Toate astea urmau sa se schimbe de indata ce ajung acasa. Casa o are la 3 km de scoala. E imprejmuita de campie si de padure. Nu ma apuc sa fac acum o caracterizare a casei // asta ar fi de porc din partea mea, dar faptul ca are piscina si sauna sunt doar niste detalii marunte.

Mama e super ok si calda... Nu prea stie bine engleza dar ne intelegem. Si restul familiei e super ok. Aparentele pot insela un pic...

Sa va spun despre cadouri. :))). Cred ca din greutatea totala a bagajului meu, 7 kg au fost numai cadourile. Eu am incercat sa le aduc cat mai multe delicatete romanesti. Ouale vopsite au fost nelipsite. Am avut noroc ca nu s-au spart si nici nu s-au stricat. La oua a fost patea cea mai grea..A trebuit sa le explic faza cu Iisus si cu "Hristos a inviat" si "Indeed he does" si cum se sparg ouale si rezonanta in religie-"cutremurul si "demolarea" moramantului-. In fine... A, da si o fata de masa veche de 50 de ani(de la bunica), cred ca e brodata sa ceva de genu'( facuta pe etamina..u know) , telemea, dulceata, tuica si vinul: cuparate si homemade.... tot felul de maruntisuri, dulciuri si un fluier pentru cel mic, Samuel :))), care incepuse sa ne fredoneze melodii de pe plaiurile mioritice. (Cred ca la un moment dat o sa-i spuna maica-sa, la fel cum a facut mama lui
Cosmin Agache-cel cu beatboxul- "Ba..da m-a inebunit dracu si pe mine si pe taica-so si pe frate-so cu bum bum bum toata ziua)

Nu v-am spus. Mikael (si cred ca si tatal lui) e pasionat de motociclete. Cica maine mergem cu motoru' la scoala :))). Da.. deci incepe la 8.10 scoala. Ora este pe acelasi fus orar ca si cea din Romania. Tot maine cred ca trebuie sa ne prezentam in fata unei adunari generale cu toti elevii, si cred ca trebuie sa facem si niste dansuri populare si sa punem niste ppw cu Romania, Craiova si traditii. Suna interensant.

As mai avea o groaza de povestit dar o las pe alta data. Cred ca la 7 tre' sa fiu in picioare.

P.S. Imi pare rau ca nu pot sa pun poze. Nu am luat laptopul cu mine si nu am cum sa le transfer in laptopul tovarasului pozele. De aratat tot le pun la un moment dat... ;)
PPS. Are un labrador "Uno" de 2 ani si 40 de kg. E foarte fain.

(translation in English at the end :D.For entire article press the title )
Vad o pagina alba si stiu ca trebuie sa o umplu.Am si ce sa scriu.Imi este si mult mai usor cu trance in casti.Hai sa incepem.(presimt un post lung si interesant).De cand ma stiu mi-a placut sa fiu activ in diferite actiuni,sa am o autoritate,sa am un cuvant de spus,sa fiu prezent.Cum spunea Achilianu : omniprezent,omniscient,omnipotent.Am spus acum ceva timp ca am fost la o preselectie pentru trupa de teatru a scolii.Inca nu s-a definitizat.Uremaza o a doua preselectie.Deci imi place sa fiu "in the middle of.." daca ma intelegeti :)) .

Am o pasiune pentru calatorit.Imi place mult mult de tot.La fel de mult,fotografia.Sa fac poze pe unde ma duc,ce manananc,etc.Tin minte de cand eram mai mic faptul ca ma uitam la seriale cu adolescenti (pe tvr1) si erau dublate in limbra romana.Ii vedeam la scoala,programul lor zilnic.Eram foarte fascinat.Tot la fel,vedeam si in desenul "Copii de la 402"-unul dintre desenele care mi-au marcat placut copilaria-.Devenisem si sunt foarte interesat de "outside",de tot ce este afara...

Desi am venit de ieri si am dormit azi aproape toata ziua,tot sunt copt de somn.

Am fost in Londra vreo 5 zile si nici nu-mi mai venea sa mai vin.De ce ?Acum ma uit la ceas si vad ca e trecut de 12.Pana maine diminata cand plec din Craiova nu as avea timp sa insir toate motivele.Poate doar ca se vede o diferenta de la cer la pamant fata de Romania.In alea 5 zile...adica 6 cu tot cu drum(ete cu avionu si trenu) nu m-am uitat una secunda la un post tv roman.Evident nu aveau asa ceva.....dar mai conteaza?

Am fost recent într-o mini excursie de 2 zile la Bâlea Lac.Am mers cu familia și cu niște prieteni de familie.Ce pot să spun?Avem țară frumoasă dar nu știm să fructificăm ceea ce avem.Eh...lasă că veghează madame Udrea asupra dezvoltării regionale și turismului.

Poze:

Astăzi am fost în excurisa câștigată la etapa Județeană a concursului Sanitarii Pricepuți.Excursia s-a desfășurat pe traseul Craiova-Pitești-Cetatea Poienari-Vidraru-Curtea de Argeș-Craiova și a fost sponsorizată de Crucea Roșie Dolj.

           Alături de Dl Prohasca la Vidraru..
Mai multe poze / informatii....