Draga Octombrie,
Ma pregateam sa-ti scriu o scrisoare si sa ti-o trimit pana nu pleci.
Ai venit asa cum te asteptam: La inceput aproape insesizabil... abia-abia daca ti-am simtit prezenta. M-ai pacalit relativ repede; imediat cum am simtit ca ma doare gatul si ca trag de nas. Shame on you! Pulloverele le-am scos imediat. Vazand ca nu mai e loc de-ntors, si frunzele copacului din fata blocului si-au cerut dreptul la odihna.
In diminetile friguroase, ma bucuram de mirosul tau...funinginea din aer-de la hornurile caselor din vecinatate- pastra esenta tare a carbunelui. Nu stiu de ce cand ma gandesc la tine imi vin in minte numai mirosuri. Se spune ca simtul olfactiv ar fi cel mai puternic si cu cele mai adanci radacini in memorie..Se alterneaza toate ca nebunele. De la dovleac copt cu miere si nuci, tarta de mere si sandwichurile facute in cuptor, la mirosul lanii si ceramicii de la tarabele negustorilor prezenti de zilele orasului.
Stiu ca poate colegele tale, lunile, o sa fie invidioase pe tine si ma astept sa le linistesti repede, dar trebuie sa marturiesc... Esti una dintre lunile mele preferate. M-am gandit mult. Nu stiu cum sa te descriu. Fiind mai uman, te
