Draga Octombrie,
Ma pregateam sa-ti scriu o scrisoare si sa ti-o trimit pana nu pleci.
Ai venit asa cum te asteptam: La inceput aproape insesizabil... abia-abia daca ti-am simtit prezenta. M-ai pacalit relativ repede; imediat cum am simtit ca ma doare gatul si ca trag de nas. Shame on you! Pulloverele le-am scos imediat. Vazand ca nu mai e loc de-ntors, si frunzele copacului din fata blocului si-au cerut dreptul la odihna.
In diminetile friguroase, ma bucuram de mirosul tau...funinginea din aer-de la hornurile caselor din vecinatate- pastra esenta tare a carbunelui. Nu stiu de ce cand ma gandesc la tine imi vin in minte numai mirosuri. Se spune ca simtul olfactiv ar fi cel mai puternic si cu cele mai adanci radacini in memorie..Se alterneaza toate ca nebunele. De la dovleac copt cu miere si nuci, tarta de mere si sandwichurile facute in cuptor, la mirosul lanii si ceramicii de la tarabele negustorilor prezenti de zilele orasului.
Stiu ca poate colegele tale, lunile, o sa fie invidioase pe tine si ma astept sa le linistesti repede, dar trebuie sa marturiesc... Esti una dintre lunile mele preferate. M-am gandit mult. Nu stiu cum sa te descriu. Fiind mai uman, te
vad ca pe o fiinta. Intruchipezi foarte bine starile unui om. Cred ca si suratele tale o fac, in modul lor.. Tu insa ai rezonante si intelesuri ascunse mai puternice. Esti sinusoidal, tu Octombrie. La fel ca omul. Azi esti cald, maine rece. Azi e vijelie, maine ploua, iar peste doua zile esti parfumat...nu cu un parfum anume, ai mirosul tau, mirosul adierii ca cel al respiratiei.
Imi placi, pentru ca asa cum imi confirma un prieten plecat, si mie imi e draga si imi e dor de atmosfera zilelor orasului, de mirosul si gustul viitorului produs declarat "Traditional Romanesc"-Kurtosul.
Esti poate singurul care reuseste sa transmita melancolie. Exact ce spuneam putin mai sus. La fel ca omul.. In plus, si aici trebuie sa fac o plecaciune, ai fost o mare de inspiratie pentru foarte multe persoane. Sa-l mai mentionez pe Bacovia? Da, la final..
Imi placi pentru ca ai Halloween. Nu, nu pentru a petrece in club de Halloween Party, ci pentru ca ai dus la scrierea unei carti faine faine pe care pot sa o citesc in fiecare an: "Petrecerea de Halloween". Pentru ca pot sa ma bucur de sculptarea unui dovleac si sa-i spun Jack-o'-Lantern, ca pot sa-i prajesc semintele sau sa il fac la cuptor cu miere si nuci. Pentru ca... O poza face cat o mie de cuvinte, asa ca te rog sa arunci un ochi pe October Glory. Acum ma intelegi?
Simt ca mai am multe de spus. Asa se intampla cand vrei sa sintetizezi totul intr-o singura scrisoare. Dar stai linistit..o sa incerc data viitoare sa-ti trimit un mail. Ajunge mai repede.
P.S. Ceata, frig si ploaie.
P.P.S. Si era vant.!?
Singur, singur, singur,
Photo
Ai venit asa cum te asteptam: La inceput aproape insesizabil... abia-abia daca ti-am simtit prezenta. M-ai pacalit relativ repede; imediat cum am simtit ca ma doare gatul si ca trag de nas. Shame on you! Pulloverele le-am scos imediat. Vazand ca nu mai e loc de-ntors, si frunzele copacului din fata blocului si-au cerut dreptul la odihna.
In diminetile friguroase, ma bucuram de mirosul tau...funinginea din aer-de la hornurile caselor din vecinatate- pastra esenta tare a carbunelui. Nu stiu de ce cand ma gandesc la tine imi vin in minte numai mirosuri. Se spune ca simtul olfactiv ar fi cel mai puternic si cu cele mai adanci radacini in memorie..Se alterneaza toate ca nebunele. De la dovleac copt cu miere si nuci, tarta de mere si sandwichurile facute in cuptor, la mirosul lanii si ceramicii de la tarabele negustorilor prezenti de zilele orasului.
Stiu ca poate colegele tale, lunile, o sa fie invidioase pe tine si ma astept sa le linistesti repede, dar trebuie sa marturiesc... Esti una dintre lunile mele preferate. M-am gandit mult. Nu stiu cum sa te descriu. Fiind mai uman, te
vad ca pe o fiinta. Intruchipezi foarte bine starile unui om. Cred ca si suratele tale o fac, in modul lor.. Tu insa ai rezonante si intelesuri ascunse mai puternice. Esti sinusoidal, tu Octombrie. La fel ca omul. Azi esti cald, maine rece. Azi e vijelie, maine ploua, iar peste doua zile esti parfumat...nu cu un parfum anume, ai mirosul tau, mirosul adierii ca cel al respiratiei.
Imi placi, pentru ca asa cum imi confirma un prieten plecat, si mie imi e draga si imi e dor de atmosfera zilelor orasului, de mirosul si gustul viitorului produs declarat "Traditional Romanesc"-Kurtosul.
Esti poate singurul care reuseste sa transmita melancolie. Exact ce spuneam putin mai sus. La fel ca omul.. In plus, si aici trebuie sa fac o plecaciune, ai fost o mare de inspiratie pentru foarte multe persoane. Sa-l mai mentionez pe Bacovia? Da, la final..
Imi placi pentru ca ai Halloween. Nu, nu pentru a petrece in club de Halloween Party, ci pentru ca ai dus la scrierea unei carti faine faine pe care pot sa o citesc in fiecare an: "Petrecerea de Halloween". Pentru ca pot sa ma bucur de sculptarea unui dovleac si sa-i spun Jack-o'-Lantern, ca pot sa-i prajesc semintele sau sa il fac la cuptor cu miere si nuci. Pentru ca... O poza face cat o mie de cuvinte, asa ca te rog sa arunci un ochi pe October Glory. Acum ma intelegi?
Simt ca mai am multe de spus. Asa se intampla cand vrei sa sintetizezi totul intr-o singura scrisoare. Dar stai linistit..o sa incerc data viitoare sa-ti trimit un mail. Ajunge mai repede.
P.S. Ceata, frig si ploaie.
P.P.S. Si era vant.!?
Rar(eș)
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe -
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie -
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atat mai bine -
Şi de-atata vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…
Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămane vouă -
Noaptea e tarzie,
Tremur, tremur, tremur…
Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme -
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…
Singur, singur, singur,
Vreme de beţie -
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie -
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atat mai bine -
Şi de-atata vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…
Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămane vouă -
Noaptea e tarzie,
Tremur, tremur, tremur…
Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme -
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…
Singur, singur, singur,
Vreme de beţie -
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…
Răsună din margini de targ
Un bangăt puternic de armă;
E toamnă… metalic s-aud
Gorniştii, în fund, la cazarmă.
S-aude şi-un clopot de şcoală,
E vant, şi-i pustiu, dimineaţă;
Hartii şi cu frunze, de-a valma,
Fac roată-n varteje, pe-o piaţă.
Se uită în zări catedrala,
Cu turnu-i sever şi trufaş;
Grădina oraşului plange,
Şi-aruncă frunzişu-n oraş.
Şi vine, ca-n vremuri de demult,
Din margini, un bucium de-alarmă,
E toamnă… metalic s-au
Gorniştii, în fund, la cazarmă.
Un bangăt puternic de armă;
E toamnă… metalic s-aud
Gorniştii, în fund, la cazarmă.
S-aude şi-un clopot de şcoală,
E vant, şi-i pustiu, dimineaţă;
Hartii şi cu frunze, de-a valma,
Fac roată-n varteje, pe-o piaţă.
Se uită în zări catedrala,
Cu turnu-i sever şi trufaş;
Grădina oraşului plange,
Şi-aruncă frunzişu-n oraş.
Şi vine, ca-n vremuri de demult,
Din margini, un bucium de-alarmă,
E toamnă… metalic s-au
Gorniştii, în fund, la cazarmă.
Photo