Două luate câte trei...Ziua trei de schi
(O fi soare, da' nu-l vad eu..)
Articolul despre zilele precedente il gasiti aici.
Am 4 subiecte ce vreau să le abordez, şi nu m-am hotărât la care să renunţ, asa că le voi puncta pe toate.
I Ziua de anduranţă: psihică şi fizică
În sportul ăsta mi-am dat seama că dacă psihicul te-a părăsit, pot ei mușchii să tragă cât vor că nu mai ai sorți de izbândă. Am realizat că schiul se învață în două etape, fiecare strâns legată una de cealaltă, fără de care nu ai cum să te numești cel puțin "schior începător"; poți tu să urmărești toate competițiile sportive de pe Eurosport, că tot mături pârtia până la urmă.
Prima etapă este cea teoretică. Ți se explică felul cum trebuie să îți prinzi claparii pe schiuri, cum să le cari pe umăr, cum să îți ții mâinile cu bețele pe lângă corp, vârfurile împreunate pentru a forma plugul și totodată, cum să căzi. Toate astea ți se spun de nenumărate ori, iar când ieși pe părție cu monitorul/instructorul, ești supravegheat să le faci cât mai corect posibil. Aici, aproape în toate cazurile, intră în acțiune psihicul. Nimeni nu are cum să le facă perfect de la început, iar când vezi că te duci de-a dura din primele încercări și că nu reușești să prinzi o viteză (că asta e important la noi, viteza..) începi să spui: frate, ia mai bagă o piesă din La".
Cea mai importantă etapă este a două, când tu încerci singur să pui în aplicare fiecare manevră învățată. E ca un fel de introspecție. Tu ești schiul și încerci să te înțelegi pe ține însuți, să te controlezi, să-ți accepți starea și
să o îmbunătățești. Mergi cu mișcări puțin stângace, mai tot timpul gata să încurci pe orcine trece pe lângă ține, dar sedimentând în acest timp toate informațiile acumulate. Self-Learning, într-un cuvânt.
Incepi ca plugul sa il folosesti si la intoarceri, apoi sa sari pentru a reusi sa-ti duci picioarele cat mai paralele posibil - un prim pas pentru schimbarea directiei cu schiurile in paralel... Ideea este ca self learningul este mai util decat ne putem imagina.
II Sporturile trebuie începute de mic
Cea mai urâtă întrebare pe care un om și-o poate pune este: "cum ar fi fost dacă?" Adevărul este că și eu mi-o mai pun uneori. Îmi place să cred că sunt o persoană sportivă, activă și care prinde repede un sport. De altfel, am cochetat cu mișcarea de la 7 ani, când am început să practic karate pentru un număr însemnat de ani, apoi handbal pentru un număr și mai rotund.
Regretul meu este că nu am reușit să le duc până la capăt.. Mi-aș fi dorit că acum să am centură neagră, și nu verde, și să fi câștigat cel puțin o cupă într-o competiție cu echipa. Mi-am amintit de toate astea când mă uitam ieri pe partie și vedeam puști de 8-9 ani ce schiau într-un mare fel. Treceau pe lângă ține de parcă eram jaloane, cu o siguranță pe ei de nu am mai întâlnit. Atunci mi-am pus o dorință pentru ei: să își păstreze același entuziasm cât mai mult timp și să-mi dea ocazia să-i văd medaliați.
Apoi, o discuţie cu monitorul/instructorul nostru, Marius. Are 23 de ani, şi de 19 ani schiază. Exceptând faptul că rămâi perplex când îl vezi cum coboară pârtia, de câțiva ani s-a apucat și de cursuri de parașutism și vrea să le îmbine pe amândouă. Orice aș scrie, parcă nu poate să îl descrie mai bine decât ce-a spus Nebuloasa.
Ceea ce vreau să subliniez, și am spus și în articolul trecut, este faptul că eu tot acumulez, tot învăț, și mi se păr multe lucruri drept începuturi. Momentan, am făcută o listă de oportunități, dar în viitorul apropiat vreau să iau în serios sportul în general, și cel extrem în particular.
(aici se urca pe teleschi)
III Progresele echipei fantastice
Ma bucur tare ca în urma ieşirii de dimineaţă cu Marius, după-masă am reuşit să exersăm cele învăţate până acum. Drept urmare, eu, Nebu, Cristi Florea, Elena Cîrîc, the-photographer Zdeto şi Adrian Ciubotaru, am reuşit la final sa facem întoarceri (cât de cât) cu schiurile în paralel. Aveţi şi un filmuleţ făcut de born-to-be-wild Brylu:
#Barfe
-Maka a învăţat şi el să schieze.
-Am înţeles care-i treaba cu pişcoturile :)
#schiem este prima tabară de schi pentru bloggeri organizată de Arena Platos cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford, Perla Paltinisului şi Buonavista.
Articolul despre zilele precedente il gasiti aici.
Am 4 subiecte ce vreau să le abordez, şi nu m-am hotărât la care să renunţ, asa că le voi puncta pe toate.
I Ziua de anduranţă: psihică şi fizică
În sportul ăsta mi-am dat seama că dacă psihicul te-a părăsit, pot ei mușchii să tragă cât vor că nu mai ai sorți de izbândă. Am realizat că schiul se învață în două etape, fiecare strâns legată una de cealaltă, fără de care nu ai cum să te numești cel puțin "schior începător"; poți tu să urmărești toate competițiile sportive de pe Eurosport, că tot mături pârtia până la urmă.
Prima etapă este cea teoretică. Ți se explică felul cum trebuie să îți prinzi claparii pe schiuri, cum să le cari pe umăr, cum să îți ții mâinile cu bețele pe lângă corp, vârfurile împreunate pentru a forma plugul și totodată, cum să căzi. Toate astea ți se spun de nenumărate ori, iar când ieși pe părție cu monitorul/instructorul, ești supravegheat să le faci cât mai corect posibil. Aici, aproape în toate cazurile, intră în acțiune psihicul. Nimeni nu are cum să le facă perfect de la început, iar când vezi că te duci de-a dura din primele încercări și că nu reușești să prinzi o viteză (că asta e important la noi, viteza..) începi să spui: frate, ia mai bagă o piesă din La".
Cea mai importantă etapă este a două, când tu încerci singur să pui în aplicare fiecare manevră învățată. E ca un fel de introspecție. Tu ești schiul și încerci să te înțelegi pe ține însuți, să te controlezi, să-ți accepți starea și
să o îmbunătățești. Mergi cu mișcări puțin stângace, mai tot timpul gata să încurci pe orcine trece pe lângă ține, dar sedimentând în acest timp toate informațiile acumulate. Self-Learning, într-un cuvânt.
Incepi ca plugul sa il folosesti si la intoarceri, apoi sa sari pentru a reusi sa-ti duci picioarele cat mai paralele posibil - un prim pas pentru schimbarea directiei cu schiurile in paralel... Ideea este ca self learningul este mai util decat ne putem imagina.
II Sporturile trebuie începute de mic
Cea mai urâtă întrebare pe care un om și-o poate pune este: "cum ar fi fost dacă?" Adevărul este că și eu mi-o mai pun uneori. Îmi place să cred că sunt o persoană sportivă, activă și care prinde repede un sport. De altfel, am cochetat cu mișcarea de la 7 ani, când am început să practic karate pentru un număr însemnat de ani, apoi handbal pentru un număr și mai rotund.
Regretul meu este că nu am reușit să le duc până la capăt.. Mi-aș fi dorit că acum să am centură neagră, și nu verde, și să fi câștigat cel puțin o cupă într-o competiție cu echipa. Mi-am amintit de toate astea când mă uitam ieri pe partie și vedeam puști de 8-9 ani ce schiau într-un mare fel. Treceau pe lângă ține de parcă eram jaloane, cu o siguranță pe ei de nu am mai întâlnit. Atunci mi-am pus o dorință pentru ei: să își păstreze același entuziasm cât mai mult timp și să-mi dea ocazia să-i văd medaliați.
Apoi, o discuţie cu monitorul/instructorul nostru, Marius. Are 23 de ani, şi de 19 ani schiază. Exceptând faptul că rămâi perplex când îl vezi cum coboară pârtia, de câțiva ani s-a apucat și de cursuri de parașutism și vrea să le îmbine pe amândouă. Orice aș scrie, parcă nu poate să îl descrie mai bine decât ce-a spus Nebuloasa.
Ceea ce vreau să subliniez, și am spus și în articolul trecut, este faptul că eu tot acumulez, tot învăț, și mi se păr multe lucruri drept începuturi. Momentan, am făcută o listă de oportunități, dar în viitorul apropiat vreau să iau în serios sportul în general, și cel extrem în particular.
(aici se urca pe teleschi)
III Progresele echipei fantastice
Ma bucur tare ca în urma ieşirii de dimineaţă cu Marius, după-masă am reuşit să exersăm cele învăţate până acum. Drept urmare, eu, Nebu, Cristi Florea, Elena Cîrîc, the-photographer Zdeto şi Adrian Ciubotaru, am reuşit la final sa facem întoarceri (cât de cât) cu schiurile în paralel. Aveţi şi un filmuleţ făcut de born-to-be-wild Brylu:
#Barfe
-Maka a învăţat şi el să schieze.
-Am înţeles care-i treaba cu pişcoturile :)
#schiem este prima tabară de schi pentru bloggeri organizată de Arena Platos cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford, Perla Paltinisului şi Buonavista.