Cum arată plugu' ?
Update: E oficial. Merg în tabăra #schiem.
Ce-ați alege între mare și munte?
Pentru tatăl meu această întrebare nu exista...cel puțin când primea concediu. Pe vremea când se întamplau lucrurile ce urmează să vi le povestesc, tata era angajat la o companie de stat, iar eu eram destul de mic, dar nu îndeajuns pentru a nu ține minte/ uita..
Sindicatul oferea angajaților în fiecare vară, bilete de concediu. După primii doi ani, pentru mine destinația era destul de clară: Mangalia, Hotel Zenit, camera de preferat pe partea cu faleza, iar frigiderul de cameră nu avea voie să lipsească.
A fost o perioadă frumoasă din viața mea. Am învățat că la drum lung nu e bine niciodată să mănânci înainte, că șoselele în România sunt foarte proaste (asta când tata scăpa câteva înjuraturi crezând că noi dormim), că șezlongurile se plătesc pe plajă, niciodată să nu accepți prețul bișnițarilor, cum să ridic un smeu, și bineînteles să înot.
După mulți ani în care ajunsesem să știm Mangalia ca în palmă, iar pe noi să ne știe foarte bine tanti Nuți de la restaurant, biletele sindicatelor se termină odată cu plecarea tatălui meu din sistem.. A urmat începerea unei afaceri de familie, criza financiară, liceu, schimburi de experiență cu Finlanda... numeroase proiecte, dar concedii mai puține.
După ce într-un final ne hotărâm într-o seară să vedem și muntele iarna, ceva amuzant se întamplă...
Ajunși la fața locului împreună cu niște buni prieteni de familie (a se citi și buni schiori), mi-am dat seama că nu știu să schiez. Asta nu era nicio problemă, nimeni nu s-a născut învățat, dar am constatat cu stupoare că eram singurul în blugi de pe pârtie. Eram foarte prost echipat. Cel mai bun accesoriu erau ghetele...țineau de cald. Până și geaca era nepotrivită la frigul ce aveam să-l descopăr în vârful pârtiei.
Mă uitam la schiori și vedeam cum fiecare mișcare părea atât de naturală încât eram convins că nu este decât o chestiune de circa 10 minute până să îi dau de hac. Mă întrebam cât de greu poate să fie !? Ei bine, 10 minute mi-a luat numai să "mă conectez" cu clăparii la schiuri. Instructajul primit de la prietenii noștri de familie a mai durat înca 15.. Nerăbdator din fire și cu ideea că "știu eu cum se face că am văzut pe Eurosport", am început să cobor pârtia în schi fond, de îmi povestea mama că se albiseră toți la față. Spre fericirea mea, s-a lăsat fără fracturi. Doar câțiva metri buni târâșiți pe pârtie..
A doua oară parcă a fost mai puțin dureros...
(puteți selecta 1080p și fullscreen)
Întrebarea mea (min 0:34) a fost destul de legitimă, zic.... Cum arată plugu' ?
Ea și-ar putea găsi, totuși, răspuns în Păltiniș, între 22 și 27 Ianuarie.. Rămâne de văzut. Dacă aflu, promit că fac un clip și vă arăt și vouă.
Text înscris în concursul #schiem, prima tabără de schi pentru bloggeri organizată de Arena Platos cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford, Perla Păltinișului și Buonavista.
