Nu dau nume
Zilele trecute am avut putina treaba. Am profitat de asta si am
scapat de rutina, plecand cu un prieten, nu dau nume (pun pariu ca-l stiti,
fiind actor in clipul precedent) intr-un oras, nu dau nume,
capitala a unei tari. Am vazut si noul terminal al unui aeroport
si am fost placut impresionat.
Am mancat pentru prima data mancare de la o companie suedeza, nu
dau nume, care face si mobila printre altele si am baut tot pentru prima data o
bautura specifica din mere, asemanatoare sampaniei.. Apoi mi-am pus o dorinta.
Intalnirea cu blogger-ul, nu dau nume, dar pe care il puteti gasi
si in blogroll, a picat pana la urma datorita programului incarcat al ambelor
parti. Dupa ce-am izbavit treaba pentru care plecasem si ne-am vazut cu sacii-n caruta mainsa, am pornit inapoi spre orasul
din care am plecat, nu dau nume, si e foarte greu de ghichit care.
Drumul de intoarcere cu autoturismul de origine germana a fost
chiar linistit, pentru ca motorina de la o companie a fost atat de proasta, nu
dau nume...o stim cu totii, incat masina manca mult mai mult decat era normal
si a fost necesar sa pastram o viteza constanta. Nu mai mare de 3 cifre.
