Publicat de Rareș Cojocaru. Articol scris integral de mama. Il puteti gasi si aici
Molarii de minte sunt ultimii dinți în ordine cronologică a erupției dentare care apar in cavitatea bucală, frecvent după vârsta de 18 ani și pot apare unele probleme de erupție. Fie este vorba de poziționare incorectă a dintelui în maxilar (orientare oblică sau orizontală ) fie dintele are poziția corectă dar gabaritul său este mai mare decât spațiul disponibil și asta blochează la rândul ei erupția.Uneori chiar gingia foarte groasă, fibroasă poate frâna erupția acestor molari. Problemele cele mai mari legate de erupție apar totuși la nivelul mandibulei , la maxilar existând mai puține incidente legate de acest aspect.
Deci, trebuie să-i extragem?
Nu neapărat. Depinde totuși de situație. Poziția unui molar de minte se poate identifica pe o radiografie, uneori mult înainte de a apărea o complicație sau vreun accident de erupție. Extracția preventivă se practică în unele țări ca Anglia ,Germania, SUA pe filozofia de costuri mai reduse, dar la noi molarul încă mai rămâne ca potențială salvare, ca ultim stâlp în cazul unei lucrări protetice. Dacă însă au apărut complicațiile septice, chiar înainte de erupția completă, se indică extracția molarului. Dacă dintele are o carie profundă, cu afectarea nervului de asemenea apare indicația de extracție.Extracția acestui molar poate fi una extrem de simplă (poziție normală, rădăcini configurate normal ) și poate fi realizată în orice cabinet stomatologic, sau poate fi una mai complexă în cazul molarilor cu rădăcini ramificate, sau molari poziționați și orientați atipic în os și se realizează în cabinetele de chirurgie buco-maxilo-facială.
În afară de carii ce probleme mai pot apare ?
Cariile sunt destul de frecvente pe de o parte datorită unei mineralizări mai deficitare dar și a timpului prelungit de erupție, care păstrează dintele pe un nivel inferior de înălțime cu ceilalți dinți, astfel încât este favorizată stagnarea alimentelor și contactul prelungit al acestora cu smalțul. La aceasta se adaugă și posibilitatea mai deficitară de curățire a respectivelor zone, mai ales la pacienții cu reflexe accentuate de vomă. Problemele de inflamație ale gingiei și mucoasei obrazului sunt majoritatea manifestări ale pericoronaritei și apar pe fondul acumulărilor bacteriene și a resturilor alimentare în spațiul dintre coroana dintelui, gingia incomplet retrasă de pe dinte și osul maxilarului. Această inflamare pot duce la o simptomatologie foarte zgomotoasă, care semanifestă prin: limitarea deschiderii gurii, jenă la înghițire, nevralgii puternice, episoade febrile și mărirea de volum a zonei.
Există și tratamente ce pot fi realizate pe acești dinți?
Da, există. Dacă dintele are o carie simplă sau medie, trebuie tratată corespunzător.Se obturează similar celorlați dinți. Controalele sistematice într-un cabinet pot depista aceste carii în faza incipientă, uneori când molarul are încă gingie pe jumătate din coroană, astfel evitându-se necruțătoarea decizie de extracție. Sunt frecvente și inflamațiile gingiei înconjurătoare, care necesită un detartraj fin, subgingival , aplicații locale de substanțe dezinfectante și uneori tratament cu antibiotice la domiciliu. Dacă gingia este groasă și nu permite erupția, se practică inciziarea ei. Uneori simptomatologia poate recidiva. Dacă ultimul tratament este extracția, recomandările postextracționale sunt similare celorlalte extracții și este bine să se mențină o zonă curată, să se realizeze clătiri cu apă de gură (nu clătiri energice) să se evite fumatul în primele 12h iar periajul se realizează aproape normal, fără a invada inițial zona postextracțională.