Rareș Cojocaru

Vesnica si nestavilita lozinca: "o poza face cat 1.000 de cuvinte" are partea ei de adevar. Totodata o poza poate sa spuna 1.000 de cuvinte intr-un mod diferit.

Urmatoarea poza a fost facuta de mine. M-am gandit ce vede fiecare cand o priveste.

Un pescar vede un loc numai bun de pescuit.
Un marinar vede o mare oportunitate sa porneasca intr-o croaziera mica pe Marea Egee.
Un turist vede un loc bun de vacanta.
Un nudist vede plaja numai a lui.
O persoana careia ii este frica de apa, vede doar un loc de plaja unde se poate bronza linistit.
Un scafandru si Cabral vad un loc bun de scuba diving.
Un fotograf vede noua fotografie ce va fi punctul de atractie la o expozitie.
Un pictor vede o opera de arta.
Un arhitect vede un hotel subacvatic.
Unii romanii vad un loc numa' bun de pus de-un gratar.
Un alergator vede aici un rasarit spectaculos in timp ce face jogging.
Un parantist nu vede foarte multe. Sau cel putin vede multe dar mai micute :))
Un amator de viteza vede un loc unde s-ar plimba toata ziua cu ski jet-ul
Un cititor vede calmul peisajului, lasandu-se purtat de el, pasind si mai adanc printre randurile cartii.
 Un om simplu vede...ceva simplu :))
Un grec vede ceva banal.

Ce vad eu? Eu vad multe din cele scrise mai sus + un loc numa' bun de antrenament pentru triathlonul de la Mamaia, in care 750 de m trebuie inotati intr-un timp cat mai bun.

Despre asta e vorba



P.S. Voi ce vedeti?

După câteva articole ușurele,m-am decis a aborda un subiect mai serios,în umra unui comentariu pe care l-am primit
Întrebarea sună așa: oare se mai poate numi vreo persoană prieten? sincer...nu cred. este ceva foarte rar în ziua de astăzi. Ei bine...prietenia este ceva mai complex.Nu poți numi prieten o persoană pe care ai cunoscut-o acum doua zile la o amandină în oraș cu tovarășii.Schimbi trei vorbe pe un subiect tabuu și zici că ai ceva în comun cu respectiva.Prietenia reprezintă sentimenul de repsect,de afecțiune,ajutor reciproc,legate între două persoane.Când porți acel sentiment de stimă,simpatie,nădejde.....Atitudine plină de bunăvoință față de cineva.

Sunt multe persoane care pot fi numite prieten.Așa zisa titulatură de prieten o poți acorda persoanei de lângă tine...Evident,o prietenie fără ceartă,nu este prietenie.Nu cred ca în totalitatea timpului,prietenul/prietena ta este totalmente de acord cu tine.Se ajunge la ceartă...la una constructivă.Este bine să îți expui punctul de vedere..atâta timp cât ai ce să transmiți..ceva coeerent,logic gramatical corect.

Când cădem în iluzia prieteniei?...atunci când credem ca totul ni se cuvine de la sine,și că așa zișii prieteni ar trebui să stea la cheremul nostru.Atunci consideri prieten pe orcine nu te contrazice,nu are alta opinie,nu te pupă în cur,nu îți spune cât de mirific de zeiesc ești într-o zi.Acele persoane sunt doar niște scânduri lipsa la un pod, perdele de ceață trecatoare din viața ta,ce nu vor face altceva decât să îți blocheze și așa orizonturile deja înguste,către un tunel subteran,în care de-o parte și de alta sunt profitorii de care ar trebui să scapi cât de curând.

De câte ori nu ți s-a întamplat să nu observi o persoană care îți vrea binele?De multe ori cred...Dacă nu,trebuie să fi cu capul pe umeri sau ești unul dintre privilegiații Lui Dumnezeu.
Întradevăr..este rar în ziua de azi să mai ai prieteni adevărați.Poate prea mulți așteptăm un așa zis prieten,în loc să începem cu noi primii.Pot face o corelație cu ce scrie in Biblie:Respectă înainte de a dori să fi respectat (sper ca am dat cât de cât bine citatul)

Eu am prieteni de 12-13 ani...în acest timp am reușit să ne cunoaștem foarte bine,și să comunicăm de asemnea ,la fel.Am încercat să mențin relațiile cât mai bine.Pot spune că în unele cazuri ale prieteniei,nu este nici bine prea multă apropiere.Știți proverbul :Iubește-ți vecinul,dar pastrează gardul.
.
Acestea cred ca sunt secretele unei prietenii:Comunicare,Încredere,Respect + Credința în Dumnezeu.Fără ea nu faci nimic în niciun domeniu.


P.S.Să ne bucurăm..cât timp mai suntem copii...