Rareș Cojocaru

-Nu-ti mai roade unghiile! Si ti-am spus sa lasi suvita aia in pace.. 

-Dar mami, tot imi intra in ochi.. trebuia mai multa ceara.
-Iti sta foarte bine. Deci vezi...asta e drumul. Nu o sa vin tot timpul cu tine. Mergi glont pe drumul asta, nu te opresti, nu intri in vorba cu strainii si nu mergi brambura pe alte strazi. Stii ca aflu tot.
-Da!
..
..
-Vezi... toti baietii au flori. Ti-am zis sa luam si noi. O sa fiu singurul care vine cu mana goala.
-Mai, nu ti-am mai spus? Un baiat nu da flori niciodata unui barbat. Domnul Penciuc nu asteapta flori din partea ta. 

O parte din dialog s-a mai sters din minte, dar esenta s-a pastrat. Astazi a fost pentru mine ultimul inceput de scoala. Multe s-au schimbat din prima zi. Vremea, parul si intentiile bune au ramas la fel. Poate si putin din naivitate.

Vedeam de dimineata copiii cu flori in mana, ochi sclipitori si zambete... Unele crispate, multe radiau iar altele parca erau fade. Cert e ca toata lumea se grabea. Mai putin eu. Stateam pe o banca si

Ok. Sa o spun din capul locului: cine nu a ajuns la Conferinta TEDx rau sa-i para, zic. Pe tema asta au mai scris si Chinezu si Razvan si este putin dificil sa mai surprinzi si alte detalii, dar:

Ieri am inteles cam ce se intampla la conferintele TEDx.. Intalnesti oameni minunati si cu povesti de viata sau doar povesti impletite cu idei frumoase si prezentari pe masura. Atunci cand mai sunt si din localitatea din care faci parte iti spui: "Bai de unde a aparut si X?" "Uite ca nu stiam ce mult succes poate avea Y, care a crescut pe strada cu mine..." si exemplele pot continua.