Un alt fel de Halloween Party
Vreau sa va spun ca urmatoarele randuri tin nespus de mult sa fie scrise. O sa va povestesc despre o petrecere de Halloween, una putin diferita fata de cele organizate in cluburi sau pub-uri, dar care la randul ei a implicat dovleci, prajiturele, desene de colorat si multa voie buna.
Impreuna cu colegii din Clubul Rotaract Craiova am pus la cale un proiect micut, dar cu bataie lunga.... in sufltele si inimile copiilor de la Scoala Speciala "Sf. Mina". In ultimul timp, oamenii in general au inceput sa aiba deschidere in ajutorarea copiilor din centrele speciale, ceea ce este un lucru cat se poate de bun, dar de multe ori nu numai lucrurile materiale aduc fericirea unei persoane, fiind ea chiar si copil, astfel apreciand jucariile de orice fel.
Poate mai important este faptul ca ei sa se vada implicati in activitati si sa se simta utili, oameni de nadejde, sa fie ei cei carora le ceri sa te ajute chiar si cu o
parere. Asta am incercat noi sa facem. Daca am reusit, tragem concluzia la final.
Am luat nu mai mult de 4 sau 5 dolveci, foi imprimate cu desene ce reprezentau, fireste, scene asociate Halloween-ului, prajiturele si o camera foto ce se vedea strigata din toate partile. Blitul abia daca facea fata.. Ne-am impartit apoi in grupe. Fiecare dintre noi si-a ocupat posturile. Eu am fost/m-am desemnat sculptor sef si impreuna cu o gasca plina de imaginatie, am realizat dovleacul al doilea de la stanga la dreapta; da, cel cu un ochiul drept mai mic decat cel stang. Nu intrebati..
Ce parte e a mea din dovleac? Ochiul drept. Am avut noroc sa am in echipa un pusti cu multa imaginatie si din cate l-am observat, cu pasiune pentru ceea ce incercam noi sa facem cu dovleacul. Gabriel, caci despre el este vorba, a desenat si sculptat gura si nasul. Mi-a spus ca dintr-un desen animat cu super eroi s-a inspirat. De ajutor au fost si restul, mai ales la curatirea dovleacului de resturi si seminte.
Cat despre desen, aici ar trebui sa-mi las coelgii sa va povesteasca mai multe caci eu aveam un ochi aruncat pe cutitele de pe masa, iar celalalt la dovleac.
As mai scrie inca 50 de randuri, dar nu vreau sa fiu tras de maneca si sa-mi spuneti ca laud un proiect din care am facut parte, dar vreau sa inchei spunandu-va un lucru ce mi-a ramas intiparit in minte. In timp ce lucram, doamna director Pascu a venit la masa noastra sa vada cum merge treaba, sa incurajeze copiii, sa imi spuna cateva cuvinte. Ca sa fiu cat mai scurt, mi-a spus ca din punctul dumneai de vedere, este o seara pe care nu o vor uita prea curand. M-au magulit cuvintele, dar parca nu atat cat cele ce au urmat din partea lui Gabriel. El a spus: "A fost cea mai frumoasa seara din viata mea". Eu am ramas fara cuvinte....si la fel ca si atunci, acum ma vad nevoit sa pun punct articolului.
Engagement-ul a fost foarte mare. Bucuria lor- direct proportionala.
Atat!
Impreuna cu colegii din Clubul Rotaract Craiova am pus la cale un proiect micut, dar cu bataie lunga.... in sufltele si inimile copiilor de la Scoala Speciala "Sf. Mina". In ultimul timp, oamenii in general au inceput sa aiba deschidere in ajutorarea copiilor din centrele speciale, ceea ce este un lucru cat se poate de bun, dar de multe ori nu numai lucrurile materiale aduc fericirea unei persoane, fiind ea chiar si copil, astfel apreciand jucariile de orice fel.Poate mai important este faptul ca ei sa se vada implicati in activitati si sa se simta utili, oameni de nadejde, sa fie ei cei carora le ceri sa te ajute chiar si cu o
parere. Asta am incercat noi sa facem. Daca am reusit, tragem concluzia la final.
Am luat nu mai mult de 4 sau 5 dolveci, foi imprimate cu desene ce reprezentau, fireste, scene asociate Halloween-ului, prajiturele si o camera foto ce se vedea strigata din toate partile. Blitul abia daca facea fata.. Ne-am impartit apoi in grupe. Fiecare dintre noi si-a ocupat posturile. Eu am fost/m-am desemnat sculptor sef si impreuna cu o gasca plina de imaginatie, am realizat dovleacul al doilea de la stanga la dreapta; da, cel cu un ochiul drept mai mic decat cel stang. Nu intrebati..
Ce parte e a mea din dovleac? Ochiul drept. Am avut noroc sa am in echipa un pusti cu multa imaginatie si din cate l-am observat, cu pasiune pentru ceea ce incercam noi sa facem cu dovleacul. Gabriel, caci despre el este vorba, a desenat si sculptat gura si nasul. Mi-a spus ca dintr-un desen animat cu super eroi s-a inspirat. De ajutor au fost si restul, mai ales la curatirea dovleacului de resturi si seminte.
Cat despre desen, aici ar trebui sa-mi las coelgii sa va povesteasca mai multe caci eu aveam un ochi aruncat pe cutitele de pe masa, iar celalalt la dovleac.
As mai scrie inca 50 de randuri, dar nu vreau sa fiu tras de maneca si sa-mi spuneti ca laud un proiect din care am facut parte, dar vreau sa inchei spunandu-va un lucru ce mi-a ramas intiparit in minte. In timp ce lucram, doamna director Pascu a venit la masa noastra sa vada cum merge treaba, sa incurajeze copiii, sa imi spuna cateva cuvinte. Ca sa fiu cat mai scurt, mi-a spus ca din punctul dumneai de vedere, este o seara pe care nu o vor uita prea curand. M-au magulit cuvintele, dar parca nu atat cat cele ce au urmat din partea lui Gabriel. El a spus: "A fost cea mai frumoasa seara din viata mea". Eu am ramas fara cuvinte....si la fel ca si atunci, acum ma vad nevoit sa pun punct articolului.
Engagement-ul a fost foarte mare. Bucuria lor- direct proportionala.
Atat!
