Sustin proiectul ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Finlanda: Ziua 3 (Rock Day

De data asta o sa fie scris mai putin dar o sa pun un video cu o familie de rockeri :)).
Azi n-am mai fost la scoala. Am chiulit oficial cu toata gasca :))> Am vizitat Turku, capitala europeana a culturii- cum a fost Sibiu acum cativa ani-/. Am plecat din Loimaa pe la 9 si am facut o ora- o ora juma' pe drum. La 4 am incpeut sa ne indreptam spre casa. . Am vizitat doar un muzeu arheologic si catedrala orasului....nu va dau eu mai multe detalii. Wikipedia ma salaveaza. Am fost si la un "mall", care de fapt era cam cat Mercurul (cine e din Craiova, cunoaste). Dau o bila neagra pt faptul ca nu avea multe bai. A trebuit sa ma duc la un restaurant care era la etaj si pe acolo sa ma invart, etc,etc.

Ne-am intors acasa si Samuel m-a luat in primire :))). M-am jucat cu el pe PS3 Call Of Dutty si NFS. Nu v-am zis ca Samuel canta la chiatara electrica si ca are o formatie. Ei bine, astazi a venit pe la el un membru al formatiei. Parca si doarme la noi... (sa vedem unde doarme ca nu share-uiesc cu el camera mea)..si s-au apucat baietii sa cante.

Ce a iesit puteti vedea mai departe. (Si seara inca nu s-a terminat)

P.S. Nu. Nu-mi cer scuze pentru ca eram obosit.. trezindu-ma in ultimele zile numai la 7 dimineata, stand cu fata intr-un vant (mai ales pe motor) si ca e aproape 10 seara; ca am mers in jur de 10 km prin tot Turku si prin mall. Numa' zic. A..da. Tre sa cumpar ceva de barbierit ori something.


Dupa ce au cantat, am facut un gratar in spatele casei. Am prajit carnaciori si guess what? Am avut salata cu lubenita. Wtf? Nu mai mancasem pepene rosu cu carnati. Chiar e interesant. Puteti sa incercati. Le-am povestit mai multe traditii din Romania. Si ei mi-au zis mai multe povestiri si traditii. Poate ca o sa le astern intr-o zi pe blog.
P.S 2. Doar ce am venit din sauna. E foarte tare. Nu ma asteptam sa+mi placa asa mult. M-am aruncat si in apa ( avea sub 8 grade). Deci diferenta de temperatura era in jur de 50 de grade ori mai mult...

Read more

Finlanda: Ziua 2

Am crezut ca pot scrie 2 articole pe zi. Nu voiam sa scriu doar despre intamplarile de aici. Acestea fiind multe si, zic eu, interesante, nu prea am timp sa scriu altceva infara de ceea ce am facut pe parcursul zilei. (daca aveti rabdare, in articolul asta sunt si faze fun...:)))

Ziua de azi a inceput la ora 7.00. Am coborat scarile dupa ce am bagat rapid 10 flotari. Nu de alta, stiu ca tre' sa ma mentin in forma (nu ca as avea nevoie:)) ) dar daca nu ma trezeam mai "bine" si nu "cascam" bine ochii, puteamn foarte usor sa cad. Au astia in casa (stiu ca nu e frumos sa vorbesti despre ce au oamenii in casa) niste scari pe colt cumva, din lemn, alunecoase, si cam inguste pentru astia cu nr 44 la incaltaminte.

Micul dejun l-am luat doar cu Mikael si cu mama lui. Samuel (cel mic) si tata nu s-au aratat la fata. S-a trezit intr-un final. A....ca sa dau si o picanterie: eram ieri seara scriind la articolul asta pe la 11 jumate'. Tata credea ca dorm si urca el scarile si deodata aud o ragaitura. Baaa...da\ o ragaitura din aia de te zici ca e un tractor stricat..In fine, tipul e super tare si cool dar o sa vorbesc despre asta mai tarziu. La micul dejun am vazut ca a pus pe masa niste "racituri" aduse de mine: muschiulet, salam, etc. ouale rosii, si niste branza. Pe langa astea, au avut MULT lapte; sunt nebuni cu laptele, iaurt si gem(faceam mixing) si parca cereale.. In fine. Nu am filat masa. Nu sunt inca in vreun serviciu secret de informatii.  Doar ma stit ca sunt baiat gigea asa ca am fost si eu cumpatat cu mancarea. Mi-am facut vreo 2 sandwiciuri pana am ajuns la senzatia aia ca ar mai incape ceva dar iti vine satietatea dupa juma de ora. Au avut si ardei feliat..da, am uitat sa zic. Am primit compliemente "speciale" pentru branza feta adusa de acasa :))). cred ca le-a placut tot dar a zis mama doar de branza. va dati seama.ca daca nu le placea si restul,  nu mancau..

Am plecat la scoala la ora 8.00 si am ajuns rapid cu motorul. Nici nu stiu cum sa descriu scoala. Nu prea am termen de comparatie. Cred ca totul porneste de la mentalitate. Am intrat in interior cu Mikael si trebuia sa ne lasam castile si gegile undeva. Guess what ? Le-am lasat exact pe coridoarele scolii pe niste cuiere. Erau in unele locuri pe coridoarele scolii bancute in care lumea ca facea sport sau era plecata uneva isi lasa bagajul cu adidasi sau altceva, pur si simplu, fara vreo emotie ca le-ar putea pierde sau sa fie furate. Am rams un pic mirat. Fiind condus de un reflex oligofren care ma face, daca nu vigilent, atunci preventiv, am avut o mica reactie de ezitare "are u sure that is the best idea ? ". Ne-am lasat frumos catrafusele si eu m-am dus la sala in care eram toti romanii si cativa finlandezi. Mikael si restul, nu stiu, aveau treba pe acolo... Ni s-a prezentat sistemul de invataman finlandez si after that ni s-a facut un quiz cu niste intrebari despre Finlanda. Pe principiul "sa vedem cat de fraieri sunt fraierii". Atat asteptam. Aveam in mine "ceva" ce incerca sa iasa afara, si acel ceva cred ca era ceva ce s-ar asemana cu demonstratia. Am facut echipa cu Catalina Bizic, Alina, Luci si inca cineva...chiar nu mai tin minte; sunt mai mult decat obosit..astept din partea celor din Fin., sa-mi spuna cu cine am fost in echipa... in fine ...eram Team N.O. 4. Din 18 intrebari gen "Cine e presedintele Fin?" "Cati locuitori are FIn.", "Cand si-a declarat independenta" etc, am gresit cateva parca...foarte putine. Cica am fi iesit si pe locul 1 intre echipe dar nici nu prea conteaza asta..Am fost toti pregatiti si zic eu, am facut prima impresie, una buna. Dupa asta am fost sa vizitam scoala. Am spus mai sus ca nu pot sa o compar. Are tehnologie, nu pot sa spun, tehnologia nu e mare lucru caci se paote implementa oriunde daca sunt bani. Ceea ce m-a surprins in bmod placut a fost, cum am spus, mentalitatea. Era o liniste pe coridoare de' chiar puteai sa vorbesti la telefon daca voiai :)))) (via convorbirilor telefonice de pe coridoarele scolilor romanesti unde e imposibil sa auzi ceva)?. Erau in unele locuri calculatoare cu net FREE, unde intra cine voia, cand voia. Cred ca finlandeJII(cum spunea Tatulici de la Realitatea TV celor din Japonia- JpanoJiii :)) } sunt mai dementi cu Facebookul decat suntem noi. Anyway.. Cordoarele erau extrem de curate si era pe jos, nu stiu, un material usor moale.

Dupa ce am vizitat si sala de sport care nu pot sa zic ca m-a impresionat caci sali de sport stim cu totii ca se fac pe bani grei in Romanica (singurul lucru interesant e ca aveau un loc unde exerseai loviuturi de baseball sau ceva asemanator...au ei un joc traditional. Daca o sa-l incerc sa o sa va dau detalii), am plecat cu gazda mea, Mikael si cu Wille, gazda lui Cimino la o "Amandina" de-a lor. Cred ca una dintre putinele, ca nu sunt foarte foarte multe aici. Acolo am baut un fel de fanta- parca nu avea acid, si am gustat o prajitura traditionala; se numeste munkit si seamana cu gogosile noastre.

Ne-am intors si am mers la primul meu curs-chimie. In clasa, elevii nu prea se cunosc toti. Adica, isi aleg fiecare ce cursuri vor si pot chiar sa fie mai mari dar sa faca niste cursuri la care participa elevi de varsta mai mica decat a lor, deci nu prea se stiau toti. Unii se mai uitau la noi(daca se nimerea sa fim mai multi romani la acelasi curs), altii dadeau impresia ca ii durea la basca. Ma refer la faptul ca nici nu veneau sa zica "hi", "how are you"... in fine. Primul curs nu prea m-a incantat. De ce? Pentru ca nu am putut sa interactionez. Se preda in finalndeza (parca parca incep sa rup cateva cuvinte si expresii) si nici prof. de chimie nu m-a bagat in seama. Am stat ca planta in banca si ma uitam sa datele problemei, incercand sa ghicesc ce se cere caci Mikael era mai mult decat planta la chimie- nu ca stii eu multa chimie, dar am cam prins ce se facea. Sincer, as fi vrut sa ma cheme prof. la tabla, sa ma puna sa face ceva, sau macar sa ma intrebe una-alta...daca nu sa incerce sa ma faca de ras (desi nu cred ca ei gandesc altfel dar oricum nu ar fi reusit, intre noi fie vorba).

Plecand de la chimie, cu un sentiment ciudat, ma indreptam catre cantina. Era in jurul orei 12.00. Cantina- boboc. I mean, aranjata, frumos, nimic spectaculos. Principiul very simple= impinge tava. Ne-am asezat frumos la rand (ca doar suntem educati si vrem sa facem impresie buna,nu ?) si am ajuns la vitrinele cu mancare. Era autoservire (d'asta cred ca unii sunt mai mari, altii mai mici..isi pune ficare cat vrea). Bai vere, am descoperit o mancare janghinaaaa. Baaa' da' janghina rau. Let me explain you. Aveau un fel de gris. Dar ce zic eu gris....era o zamazga ca un piure. Peste acesta zamazga se punea un "sos" de culoare rosie ce semana cu kechup-ul dar mirosea a ducleata de capsuni. Gustul nu era nici unu-nici altul. Unde la mijloc. Mai aveau o paina prajita care nu avea niciun Dumnezeu daca nu puneai peste ea (nu stiu exact ce era maglavaisu' ala) niste unt combinat cu margarina printre careu erau bucatele de ou fiert. Nu mi-a placut... at all. Deasemenea, aveau niste chiftele. Faza naspa era ca aveau aluat ca de prajitura, da de briosa si la interior carne. WTF ? Pai ori dulce ori ? ...da stiu..ori. M-am resemnat cu 2 inghetate la cornet. A..da. M-a si filmat o colega Oana cand explicam ca nu prea poate fi comestibil ceea ce aveam pe tava. La cererea publicului am incercat pe final, cateva secunde sa reliefez un pic reactia lui "Beeei esi nebeun?. Pai George Becaliii nu mananca asa cevaa...M-ati inteles? ". Rasetele cu lacrimi din partea Oanei m-au facut sa ma opresc caci incepea sa atraga priviri de la masa alaturata.

Dupra pranz parca am fost la cursul de istorie. Am fost vreo 5 romani la cursul asta. A fost asemanator cu cel de chimie. A fost cam boring pentru ca elevii au avut de pregatit niste referate (mai bine spun 'prezentari" pentru ca erau facute in power point) despre Roma antica si nu intelegeam pt ca, evident, erau in finlandeza. Spre final, profesorul a venit pe la noi si ne-a dat niste foi "something to read". Cam atat.... si cu istoria.

Dupa asta...Aaa..App de "asta". E una aici care se numeste "Asta". Deci cum asa ceva ? Eu tot timpul cand folosesc "asta" intoarce capul. Deci dupa istorie am facut turul orasului Loimaa. Fain. Fain rau. Simplut, finut, micut, linistit, impadurit. Am mers pe la o bisercia luterana (de afara ziceai ca ceva restaurant, biciuscarie), printr-un parculet, la biblioteca prasului, cladiri.... Ei nu prea si-au pastrat traditiile, "obiceiurile, cartile cu care au crescut" (via reclama). Adica nu prea au asa multe cladiri vechi. Orasul are un aer modern.

Bag si o picanterie.
Dupa  plimbare, trebuia sa ajungem la scoala ca sa plecam acasa (acolo era scuterul si gecile noastre) pentru a ne schimba sa mergem la tenis. Nu stiu cum sa va spun, dar eu (si inca vreo cateva persoane cu care am venit si cu care am vorbit) evitam sa folosim toaleta de acasa, daca ma intelegeti. Mai ales daca trebuie sa stam mai mult timp pe colacul wc-ului. Ei bine, la scoala au wc-uri faine si am zis sa ma imprietenesc cu ele. Ideea e ca trebuia sa fac cumva sa nu isi dea seama finlandezu. Spiritul meu practic, talentul(de unde?..ma laud si eu) actoricesc a trebuit pus in actiune. Eram la cuiere sa ne luam gecile si ca sa scap de Mikael i-am spus "bai...vezi ca eu tre; sa-mi iau geanta de la aparatul photo din room x. Mergi tu in fata si ma astepti afara." Intradevar am luat geanta, dar am vazut si usa wc-ului, din interior. Trebuia sa gasesc o scuza. Planul scolii il stiam, mi-am facut o harta in cap asa ca am iesit tocmai pe la o intrare opusa si am venit spre el tocmai din spate cumva....daca intelegeti. Aici a inceput disimularea. Ma faceam ca merg grabit, paream agitat " prietenaaas, scuze. Scoala asta ma deruteaza complet. Nu stiu cum s-a intamplat de m-am ratacit"..etc.. Le-am bagat din top. .

Bai...sa va mai spun una napsa. Veneam de la tenis, si stateam in spate pe motor.Pe umar aveam geanta de la aparatul photo. Nu stiu cum janghinele ei de treaba, a atins geanta aparatului toba de esapament.. Eu am observat asta tocmai acasa cand am vazut o ditai gaura in gentuta. Am ramas "doua puncte-bara" (emoticon). Baai si stii ce era nasol. Ca e putin atins si aparatul intr-un colt. Sa mor... Ptiuuuu !!! A zis tata lu' Mikael ca stie el pe cineva care se pricepe si ca o sa-l sune maine. Mor de ciuda ca s-a intamplat asta... a..da si s-a ars intr-un loc si curelusa de se pune dupa gat, si acum tre sa-l tin in mana pur si simplu...si il pun in rucsac pt a-l cara. Fuck.

Ajunsi acasa incepe comedia. Mama aluia fiind plecata, ei se apuca tzac-pac, rapid sa faca de mancare.  Sa vedeti ala mic de 12-13 ani ce invartea in oala. Am facut spagheti. Am incercat sa fiu de folos si am taiat si eu ceapa :))). Am marunti-o. Sa ma fi vazut cu ce patos incercam sa fac pe Jammie O. in bucatarie. Daca micul dejun a fost mai slabut, pranzul (daca mananci pe la 5 jumate-6 e tot pranz?) a fost "forta".

Dupa masa, am iesit la o plimbare de vreo o ora- o ora jumate, daca nu chiar doua. Am vorbit cu asta vrute si nevrute. Am vizitat padurile din zoana si chiar gasisem niste urme de ren caci vreau neaparat sa fotografiez unul. Nu am gasit reni dar am gasit multe peisaje frumose. Campuri arate cu pamantul ca-n solnita (nu bolovani ca la noi), o ferma foarte misto si niste ierpuri. Ne-a insotit si Uno, labradorul lui Mik. Bai...cainele asta zici ca e  oaie vere. El nici nu latra. Zau de latra. Mi-a zis ca daca latra de cateva ori pe luna e bine. WTF ? Cica e foarte pasnic.

Am ajuns acasa, tata mesterea pe la garaj motocicleta lui Samuel. (am vazut si un choper mai in spate in garaj). Am intrat in casa si nu am mai stat mult caci am mers la etaj, la "cinema place" daca pot sa spun asa ca incepea serialul preferat al tatalui- Dr House. Nu avea tv. Se proiecta pe o "plansa" ceea ce venea de la calblu sau antena. Avea mai muult de 1 m lungime. Si inaltime avea considerabil... Deja se cam insera bine de tot afara. La pauza am mai mers jos sa ciugulim una alta. Am mai vorbit iar mult, vrute si nevrute.

Aaa. Nu v-am zis una tare. Samuel canta la chitara electronica. Ce canta? Rock evident. Si canta bine. Mi-a "bagat pe sistem" Metalica- Unforgiven si multe ale piese. Acum incerca sa invete Du Hast. Cica are si o formatie cu inca un mameluc

Cam asta a fost a doua zi. Maine mergem un Turku- este capitala europeana a culturii. Cum a fost Sibiu de'... acu' cativa ani."
 

Read more

Finlanda: Ziua 1

Mi-am vazut si bagajele despachetate si aranjate, cadourile impartite, cina am luat-o, dusul l-am bifat, deci pot sa ma apuc sa scriu putin despre prima zi din Finlanda, in urma proiectului despre care am scris si aici.

La ora 7 ma vedeam plecat din Bucuresti, mergand inspre Praga unde aveam escala de cateva ore. In cele 4 ore cat trebuia sa asteptam in aeroportul din capitala Cehiei, ne-am confruntat cam toti cu o plictiseala cronica pe care doar motaitul a mai izbandit-o si unele iesiri la cafea, Mc, etc.. La ora 12.50. ne imbarcam in zborul spre Helsinki. Tre sa spun ca astia de la Czech Arlines dau niste sandwichuri bune dar ceaiuri nasoale. Personalul cam lasa de dorit din partea feminina. Unele stewardesse erau cam plictisite de share-uirea paharelor si plicurilor cu zahar asa ca erau cam acide...  *o sa revin cu detalii in alt post.

Sa spunem ca am trecut si peste cele 2 ore de zbor pana in Helsinki. Se formase randul la bagaje ca o coada din Romania  in zielele in care se imparte ulei si faina pentru sarbatori . O rusoaica (sau ucrainianca) s-a luat de mine ca i-am confundat bagajul ei cu al meu. Pai da... venea troleru' pe banda si dau sa-l intorc cand imi striga "сидеть" (cred eu :)) .adica "stai stai"). I-am zis "Ok ok harasov" si a plecat. In fine..

In aeroport  ne-au asteptat o parte din copii finlandezi ce fac parte din proiect impreuna cu directorul scolii si o doamna prof.. Eu stau la un tip Mikael. El nu a venit sa ne intampine... Ne-am urcat in autocar si mi-ar fi fost mult mai usor daca as fi avut o moneda. Puetam sa dorm(mi se lipeau ochii) sau sa incerc sa prind cat mai mult din peisajul finlandez. Ne indreptam spre oraselul Loimaa, oras la o distanta de vreo 100 km de capitala Finlandei. Drumul a durat 2 ore. Pe autocar "ha-ha-ha. hi hi hi"...

Padurile sunt pur si simplu fabuloase. Totul aici e inconjurat numa' de paduri si lacuri. Am surprins si un agricultor ce isi discuia pamantul. Il facuse ca sarea din solnita. Parcelele parca formau un intreg.

Ajung in Loimaa. De obicei prima impresie conteaza. Prima impresie pe care mi-a facut-o tipul la care stau a fost una cam naspa , gen "hopaa. unde am nimerit?". Tatal lui a accentuat-o in una de frica. Pentru a stii cam cu cine stam de vorba, sa ni-l imaginam pe (va dati seama ca nu pot sa scriu exact numele lui pentru ca poate articolul sa fie citit de finlandez si sa ii sara in ochi numele si ar putea face asimilatii) personajul mutant din binecunoscuta serie, cu barba si adamantium in oase....cam asa e tatal. Ditai bari' omul. Toate ca toate. Intru in masina si o muzica zvapaiata se auzea in surdina. Mi-am zis "gata.. am dat de nebuni cu muzica heavy metal). Toate astea urmau sa se schimbe de indata ce ajung acasa. Casa o are la 3 km de scoala. E imprejmuita de campie si de padure. Nu ma apuc sa fac acum o caracterizare a casei // asta ar fi de porc din partea mea, dar faptul ca are piscina si sauna sunt doar niste detalii marunte.

Mama e super ok si calda... Nu prea stie bine engleza dar ne intelegem. Si restul familiei e super ok. Aparentele pot insela un pic...

Sa va spun despre cadouri. :))). Cred ca din greutatea totala a bagajului meu, 7 kg au fost numai cadourile. Eu am incercat sa le aduc cat mai multe delicatete romanesti. Ouale vopsite au fost nelipsite. Am avut noroc ca nu s-au spart si nici nu s-au stricat. La oua a fost patea cea mai grea..A trebuit sa le explic faza cu Iisus si cu "Hristos a inviat" si "Indeed he does" si cum se sparg ouale si rezonanta in religie-"cutremurul si "demolarea" moramantului-. In fine... A, da si o fata de masa veche de 50 de ani(de la bunica), cred ca e brodata sa ceva de genu'( facuta pe etamina..u know) , telemea, dulceata, tuica si vinul: cuparate si homemade.... tot felul de maruntisuri, dulciuri si un fluier pentru cel mic, Samuel :))), care incepuse sa ne fredoneze melodii de pe plaiurile mioritice. (Cred ca la un moment dat o sa-i spuna maica-sa, la fel cum a facut mama lui
Cosmin Agache-cel cu beatboxul- "Ba..da m-a inebunit dracu si pe mine si pe taica-so si pe frate-so cu bum bum bum toata ziua)

Nu v-am spus. Mikael (si cred ca si tatal lui) e pasionat de motociclete. Cica maine mergem cu motoru' la scoala :))). Da.. deci incepe la 8.10 scoala. Ora este pe acelasi fus orar ca si cea din Romania. Tot maine cred ca trebuie sa ne prezentam in fata unei adunari generale cu toti elevii, si cred ca trebuie sa facem si niste dansuri populare si sa punem niste ppw cu Romania, Craiova si traditii. Suna interensant.

As mai avea o groaza de povestit dar o las pe alta data. Cred ca la 7 tre' sa fiu in picioare.

P.S. Imi pare rau ca nu pot sa pun poze. Nu am luat laptopul cu mine si nu am cum sa le transfer in laptopul tovarasului pozele. De aratat tot le pun la un moment dat... ;)
PPS. Are un labrador "Uno" de 2 ani si 40 de kg. E foarte fain.

Read more

N-am murit

Incep sa scriu cu greu printre niste coji de portocala. Abia am gasit si eu ragaz si internet sa pot sa scriu cateva randuri de pe laptopul prietenului Cristi, caruia surprinzator, chiar ii merge stikul de net. Nu..n-am murit.  Chiar daca n-am mai dat nicio veste pe twitter, facebook, blog cu si despre Drumul Mingii (si nu numai) drum care astazi a incheiat vizita la Craiova, drum al mingii care astazi a avut doi bloggeri oficiali : Chinezu si Dragos  Sunt doar plecat din Craiova. Stiti voi vorba aia "familia e sfanta"

Acu', fiindca si rabdarea omului e limitata :)), fiindca si bateria laptopului ma anunta ca am pierdut un pic mai mult timp decat era necesar sa-mi verific mailurile si mesajele pe facebook, twitter, ramane sa va surez doar un Paste Fericit si cumpatat !

PS Va saluta DJ Lyw (o sa revin eu cu detalii) :))

Read more

Fuga de....ce ?

Imi dau seama ca unele lucruri trebuie lasata asa cum sunt, altele trebuie privite din unghiuri diferite iar in cazul altora, simpla intrebare "de ce?" face mici miracole.


In fiecare zi traversez cate o trecere de pietoni. Un reflex aproape ciudat ma face sa incep sa sprintez. Nu am inteles de ce ? Parca daca nu as face asta, toate energiile negative ale soferilor se raspandesc asupra mea. Mi-am propus ca de maine, fiecare trecere de pietoni pe care o traversez, sa nu o mai fug.  Se prea poate ca prin acea fuga, sa primim o aura de un caraghioslac vecin cu dementa. Numa' zic.

Nu faceti ca mine mai ales daca sunteti din Craiova. Poate patim ca nenea asta .(Sursa photo)

Read more

Asa fain e sa faci ce-ti place

Sa nu bagi de seama orele peste program, sa pleci de acasa cu gandul ca in loc sa stai si sa citesti Rares Cojocaru blogul preferat, mergi si dai randamentul maxim in alta parte.

Un tip din craiova care joaca fotbal foarte bine, a ajuns la echipa a 3-a a lui Atletico Madrid si are salariu 900 de Euro pe luna. Pentru el, la varsta adolsecntei, fotbalul nu este perceput ca o povara (cum a inceput sa fie perceput de cei cu salarii de jdemii de euro pe luna) ci ca o placere. Asta-i unul dintre cele mai mari privilegii pe care le poti avea ca si om.

Nu e fain sa ajungi sa scrii niste randuri pe net si sa primesti bani pentru asta? Esti oarecum intr-o vacanta prelungita  :)

Read more

La berarie cu "nește" bloggeri #2 povestiri

Aseara a fost una dintre cele mai faine seri de cand sunt eu in gasca 2.0.  Dumul Mingii si Chinezu au reusit sa ne stranga, pe noi, bloggeri craioveni si cu ocazia asta sa ne si cunoastem unii dintre noi.

La ora 17.45 intru in beraria goala. Era doar Chinezu la masa cu Nebunia. Ma asez in dreapta Chinezului si ii urmaream cum povesteau despre NewCastle (una dintre echipele de suflet ale lui Chinezu), despre santierele ce impanzesc orasul si despre Universitatea Craiova. Comand un ceai si incerc sa stau relaxat pe un scaun de lemn ce nu prea voia acelasi lucru. Doar ma stiti ca de fel nu sunt eu foarte emotionat, sau sa ma inhib, asa ca i-am povestit Chinezului despre echipa de handbal a Craiovei si despre faptul ca practic si eu acest sport.. Atunci pe usa intra Freaktunning, unul dintre baietii de la CraiovaForum. Incet-incet, am inceput sa vina tot mai multe persoane si la un moment dat eram la masa : Chinezu, Nebunia, Razvan-Neydamn, Blogatu, Freaktuning si Erso de la CraiovaForum , Iulian Fira, Dana, Oana, Lucian Marin (Bucurestean, prieten cu Chinezu, fundas in EchipaBloggerilor), Dragos Stoenica(fotograf si membru CraiovaForum) si Alin Mechenici.

Discutii au fost multe si faine. In 6 ore sa tot fie.. De la povestioarele lui Chinezu din campania DrumulMingii, din blogosfera, din viata sa personala, sfaturile sale si nu numai pana la intamplarile pe care le-au infruntat baietii de la Craiova Forum (cel mai mare si fain forum din Romania), cum au reusit sa se mentina 8 ani numarul 1 si despre primul server cumparat cu un pic peste 100 de milioane. Baietii sunt de nota 200.

In timp ce discutam, Chinezu a primit un apel. A vorbit si apoi ne-a zis: "Andi Moisescu m-a apelat. Ma intreba daca sunt la bere. I-am spus ca da si mi-a zis ca nu ma vede :))... Pai nuu, ca sunt in Craiova.". Mai era un fel de beermeet in Bucuresti organizat de Haineken, asa ca parca i-am fost si mai mult recunoscatori Chinezului pentru timpul pe care il petrecea cu noi.

De la una la alta, am vorbit si depsre ziarul Adevarul de Seara. Pot spune ca am reusit sa dau o gluma buna la care toti am ras. "Bai...zau, batranii astia care stau primii la coada pentru ziar, stau si ei dupa niste reguli si au niste responsabilitati. Sunt un fel de A-listeri"

Barfele din blogsofera nu au lipsit, evident. Am laudat, am discutat, am analizat si am subestimat o mare paleta de bloguri. Am vorbit despre aroganta pe care le-a facut-o Zoso celor din trusturile de presa, despre RoBlogFest ( Razvan Neydamn a povestit ceva despre BogdanAnghelina si a avut numai cuvinte de lauda la adresa lui), despre faptul ca e un mare avantaj sa fii din Bucuresti daca vrei sa fii blogger dar ca daca scrii bine si iti creezi o comunitate, poti sa fii un blogger foarte bun..mai greu ce-i drept.

Daca tot m-am intalnit cu Chinezu, am zis sa profit cat de cat (ceea ce ne-a sugerat si el vorbind despre RBF. A spus "Bai, cine vine la RBF si ma vede vorbind cu Zoso, Arhi sau mai stiu eu cu cine, poate sa vina oricand sa discutam, ca de-aia suntem acolo. Ma stiu cu Zoso de ani de zile, ne stim povestile, pe multi nu-i cunosc si mi-ar face placere") asa ca l-am intrebat ce e cel mai bine: Sa-ti faci un brand dupa nume si poza sau un nickname si un gravatar fancy-trancy. Mi-a spus ca acum inclina sa creada ca numele sunt mai recomandate deoarece am cam trecut perioada... si el ca si "Chinez" se gandeste sa implementeze ceva nou (nici eu nu stiu foarte multe, nici nu ar trebui sa stiu, asa ca ne oprim aici). Totodata, subiectul articolelor l-am pus in disctuie, dand exemplu pe FloreaCristian, pe care il citesc des si am aflat ca simpatia ce o am pentru el, o impartaseste si Chinezu.

Lucian(Erso de la CraiovaForum) are o pasiune pentru gatit. Ba mai mult, ne-a spus ca ii place sa inoveze si sa inventeze retete. :)). Primul meu gand a fost "Fa-ti blog gen Ebucataria.". Tot el mi-a zis, surprinzator, ca cica seman cu Liviu Varciu la moaca . Freza cred ca l-a influentat cel mai mult :)))

Acu-i acu'. De aseara, pe umerii mei planeaza o responsabilitate destul de maricica. Prietenul Razvan Neydamn a facut un pariu cu Blogatu cum ca eu peste un an o sa fiu "blogger mare". Nu am decat sa ma apuc de treaba si sa vedem la editia RBF 2012 ce iese.

Acestea fiind zise, las pozele si clipurile sa vorbeasca.

imi spunea despre pariu

























La final, ma vedeam mergand pe strada cu Chinezu si Lucian. Un indemn mi-a zis: Si vezi...tine-te de handbalul ala..
*Mult ai multe poze puteti gasi aici

Read more

La berarie cu "nește" bloggeri #1 (clip)

Doar ce am ajuns acasa de la faina intalnire pe care am avut-o cu niste bloggeri (lista in curs de updatare) cu ocazia proiectului Drumul Mingii la care Chinezu a fost blogger oficial.

Am pus-o rapid de-un clip daca tot a fost prezent Blogatu; a imbinat uitlul cu placutul.



*Urmeaza maine sa fie scrise pe indelete cele 6 ore juma' petrecute in compania unor oameni fani. Ba...da' faini rau.

Read more

Maine face Chinezu cinste cu Timisoreana in Craiova

Maine preconizez o zi faina. Cum am spus si aici, Drumul Mingii nu ocoleste Craiova. Chinezu-blogger oficial al proiectului ajunge maine in oras si ne invita la un meeting.

Marți, 19 aprilie, de la ora 18.00, vă aștept cu mare drag la Beraria Brauerei, Str. Valea Vlaicii, bl V1-U1-Z1 Parter, să vă fac cinste cu Timișoreana, că doar nu degeaba sunt blogger oficial al minunatei campanii Drumul Mingii :D

Pe cat de faina, pe atat de aglomerata. Pe ordinea de zi am antrenamentul matinal de handbal, o intrevedere cu stilistul (ca doar vrem ca pozele sa iese cat mai bine), o intalnire cu un vechi prieten, un bun somn de voie, si la ora 18.00 meetingul.

*Pentru cine vrea sa-l vada pe Rares Cojocaru pe Chinezu 
Vă rog să mă loviți cu un mail pe cristi.china pe gmail cei care vreți să ciocniți o halbă cu mine, ca să știm cum ne organizăm mai bine :D Și abia aștept să ne vedem :D

PS. Deci vine si Razvan si Blogatu. 

Read more

Am vrut si eu asa ceva!

Cand a fost ultima data cand ai vrut ceva si nu ai obtinut ? Eu mi-am adus aminte azi de ceva mult uitat.


Cand eram mai mic stiu ca aveam la jucarii de nu le puteam duce ( eram un mic privilegiat; niciodata rasfatat). Pe mine, la varsta respectiva nu m-a prins mania cu masinile teleghidate. Aveam eu un "aro" ce a fost omniprezent o buna perioada in momentele de joaca, adica mai tot timpul. Mai tarziu, pe la 11-12 ani, am vazut o reclama si i-am zis lui taica-meu sa-mi cumpere si mie o masinuta cu telecomanda. Raspunsul a venit promt:

-Tati, la varsta asta vrei sa-ti iau masinuta cu telecomanda ? Mai ai un pic si-ti iei buletin si vrei sa mai dai in mintea alora de gradinita ?

Si m-a facut de' nu mi-am mai batut capul . Dar cand am vazut asa ceva la amicul Mariciu, parca-parca ma tenteaza sa-i scriu o scrisoare Iepurasului.

Read more

Gaia - Status Excessu D (ASOT 500 Theme)

Continui seria recomandarilor de weekend. ASOT 500 se termina maine in Sidney. Sfarsitul de saptamana se termina cu A State Of Trance si cu Gaia.


Weekend fain! :)

Read more

Monotonia la servici

*Intamplare povestita

In majoritatea datilor cand luam contact cu persoane ce sunt puse intr-un loc pentru a ne facilita anumite servicii, ne lovim ba de ignoranta, ba de plictiseala, de foarte multe ori prostie si nepregatire, iar enumerarea poate continua. Normal ca nu trebuie sa generalizam, de aceea va povestesc si o mica exceptie.

Impreuna cu niste prieteni ne gandim sa mergem la Baile Felix intr-un sfarsit de saptamana. Ne-am cazat la o pensiune (cam goala pensiunea, daca e dupa mine) si am avut timp sa mai dam o tura prin statiune pana la masa de pranz. Dupa o ora jumate' de invarteala ne vedeam la masa, cu meniurile in fata, nehotarati ce sa comandam.

Chelnerul si Bucatarul
Trasaturile fetei bucatarului, expuse vedereii, vorbeau despre 40-50 de ani de viata, presupunere confirmata de firele carunte din barba. Statea la bar, plictisit. Se uita in jur cu privirea pe jumatate curioasa, pe jumatate absenta ca a unui strain provincial. Masa era destul de aproape de locul in care statea asa ca o eventuala convorbire intre noi putea fi auzita fara probleme

Chelnerul, la randu-i plictisit de monotonia acerba ce zbura prin aer, parea gata sa ne ia o comanda mica, din cateva sucuri, etc. Eu unul am cerut o salata cu piept de pui, bruschete, ridiche, ulei de masline, branza rasa....etc. Fața lui a inceput sa se lumineze. Bucatarul si-a dilatat pupilele spre masa noastra, semn ca era interesat de ceea ce se discuta. Unul dintre noi a spus ca vrea țațichi. Dupa el, toti am vrut. Deja un zambet larg de satisfactie a aparut pe fetele amandurora. Bucatarul a venit la masa si ne-a zis:
-Pai daca vreti, lasati-ma pe mine ca va fac asa (si gesticula din maini) un castron mare la toata lumea, nu vreti?
- Hmm.da, e bine, zic.

 Sa vedeti cum s-a apucat sa se invarta pe acolo bucatarul.(se vedea bucataria). Incepuse sa lucreze cu spor. Va dati seama ca te plictisesti de atata somaj.  Monotonia la servici nu e cel mai placut lucru care ti se poate intampla. Chit ca avem impresia ca daca un chelner, un bucatar, un barman nu fac nimic altceva decat sa stea, dupa un timp o sa incerce sa faca tot ce-i sta in putinta sa treaca de starea asta de melc amputat. (Photo)

Read more

Vecinii contraataca


 -Pe ele de ce nu le violeaza ?
-De' proaste ce e, de betive ce e !


Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro

Eu unul vreau sa-l vad pe Viorel, sa vad replica lui :>

Via Arhi

Read more

Morning Parade-A&E(Dash Berlin Remix)

Incep de azi o mica traditie pe blog, si anume ca in fiecare inceput de weekend sa pun cate o melodie care sa ne infrumuseteze sfarsitul de saptamana, pe care s-o fredonam.

Vocalul e super. 

Read more

Prejudecati pe net si nu numai

In cea mai mare parte a timpului, prejudecatile se formeaza involuntar. Cu totii facem prejudecati. Este ceva, pana la urma, ce tine de un relfex, de o obisnuinta.


Prejudecatile ce trec de obisnuinta sunte cele voluntare, cand vrei sa gasesti ceva gresit, rau, la o persoane pe care nu ai ajuns sa o cunosti.

Mesajul transmis pe cale verbala
Eram la un mentorat in cadrul scolii si cu totii trebuia sa vorbim, sa ne exprimam niste idei. Nu totii avem vocile la fel. Unele se deosebesc. Ghinionul unora este ca ba o au prea subtire, prea groasa, pitigaiata,etc. Persoana respectiva avea pana la urma o idee interesanta, mi-a placut, dar reactiile din sala au fost premature. Erau susoteli intre cei ce stateau unii langa altii, neatentie la mesaj. Adesea, prejudecatiile te impiedica sa iti creezi o imagine corecta despre cel pe care il asculti, il ai in fata ta, ii comunici un mesaj, si acestea de cele mai multe ori il inhiba pe respectiv si astfel chiar ca nu mai scoti nimic de la el ( asta in unele cazuri)

Mesajul transmis pe cale scrisa
Este mult mai apreciat. Cand citesti ceva nu stii neaparat cine l-a scris sau cum arata respectivul, nu mai apar prejudecati decat poate de la cei carcotasi. E de ajuns sa iti placa si sa fii de acord cu ce e scris ca ii dai dreptate. Daca respectiva persoana avea o problema de vorbire, sau avea freza pe-o parte  si tu voiai sa fie tepi, poate ca mesajul lui nu ajungea la tine, si nu il receptai ca si cand l-ai fi citit.

Nu prea vreau sa dau exemple din blogosfera, asa ca nu dau nume, dar de multe ori am auzit " Ce ba, citesti de la uratu' ala" sau "Fitiar frustratu' dr*cu", "Ce citesti ba de la cretinul ala de Rareș Cojocaru ?"


Educatia de a asculta si de a fi rezervat
Cititorii mai vechi stiu ca sunt implicat intr-un proiect cu scoala si o sa plec in Finlanda peste 3 saptamani. O doamna prof. coordonator ne povestea despre faptul ca a vizitat scoala unde urmeaza sa ajungem si a trebuit sa tina un speech in engleza. Dumneeai nu stie atat de multa engleza(fiind prof. de franceza), dar se descurca. Ideea e ca nimeni din sala nu a schitat vreun zambet, ras atunci cand vorbea, sau facea vreo greseala sau statea sa-si adune ideile. Sunt sigur ca daca se intampla in scolile de la noi, multi ne tavaleam pe jos de ras.

P.S. O sa va mai tin la curent cu proiectul. Daca o sa am timp, as vrea sa scriu in fiecare zi de acolo reactii la cald :D
PPS: Cred ca o sa vina si partea a doua a articolului :).Keep in touch. (sursa photo)

Read more

Sugeram ceva ?

De Sugerez.eu am auzit prima data de la 'mnealui. Ideea e foarte simpla. Sunt mai multe sectiuni in care se poate incadra blogul tau. Iti arunci adresa acolo si daca lumea te voteaza esti un mic zeu 2.0 :D

Mergand dupa vechea intrebare "ce pot avea de pierdut?" mi-am pus mirobolantul (sa nu exageram totusi) blog in lista "Diverse", pentru ca nu-i asa, niciodata nu stii ce mai gasesti pe la mine. Daca nu ma gasiti pe prima pagina, ma gasiti pe la ultima.

Fara sfiala si nu toti odata, da ?

Read more

Cum ar trebui sa reactionez ?

Fiind prezent mai in fiecare zi cu online-ul, totodata fiind atras de tot ce misca si vuieste pe net, pot spune ca sunt constant conectat la o sursa mare de informatii proaspete. De cele mai multe ori, cum de altfel imi si place, aflu stirile, clipurile, articolele interesante printre primii. Am wall-ul de fb. in fiecare zi updatat cu ultimele "noutati".

"Cine detine informatia, detine puterea"...


... asa spunea Alvin Toffler.

Din gasca mea de cunostiinte, prieteni, colegi, sunt printre putinii care incearca sa utilizeze internetul intr-un scop constructiv, informativ si chiar de destindere de multe ori. Am incercat de nenumarate ori sa evit pierderea vremii pe facebook sau pe discutii inutile pe messenger. O mare parte dintre persoanele ce se regasesc in fraza precedenta (nu toate, ca restul il urmaresc pe Rares Cojocaru pe twitter sau pe facebook si de ce nu, pe blog.) si afla printre primii niuzurile. Multi, saritori si buni amici imi zic:
-Frate, uite link-ul asta ce tare e' ; si imi arata un clip sau un articol caruia i-am dat link cu o zi sau doua inainte

Daca tot timpul cand imi trimit ceva le-as zice  "Da my friend, stiu, i-am dat share cu 2 zile in urma" ar zice pana la urma ca sunt infumurat sau eu stiu, orice alte idei eronate despre persoana mea.

Daca le-as zicea "Frateee ce tare e. Nu-l stiam." o sa ma intrebe "de ce nu l-ai pus si tu pe blog sau de ce nu i-ai dat si tu share", etc.

Na, cand vad vad la ora 20.50 ca facebook-ul vuieste cu clipul in care baba se plangea de o treaba ca nu a fost facuta la standarde europene (nu chiar asa) parca nu-mi mai spune nimic, ma lasa rece, cum de altfel si pe voi, cred. Unii sunt extrem de ultragiati, altii excedati, altii supra-saturati de hohote de ras. Acum sa vin eu si sa dau cu nuca ? Mm.nu. (Sursa photo)

Read more

Drumul Mingii in Craiova

Drumul Mingii, binecunoscutul proiect sponsorizat de Timisoreana, ajunge in Craiova pe 19 si 23 aprilie. Chinezu este blogger oficial al acestei excelente initiative si ne invita pe toti sa facem cat mai cunoscut proiectul.

Timp de 40 de zile, 1000 de iubitori ai fotbalului vor merge pe rand, cu mingea la picior. 2400 km si 35 de localitati. Din Timisoara pana la Finala Cupei Romaniei Timisoreana. Printre legendele fotbalului care vor participa la Drumul Mingii se numara Belodedici, Balaci, Camataru, Cartu, Bumbescu!

N-ar fi frumos sa ne strangem toti bloggerii craioveni (si nu numai bloggeri) cu ocazia asta si sa si participam ( 18+) ? Oricum, preconizez multa lume prezenta. Blogatu sigur vine... poate si Neydamn

Read more

Inhibitii

Nu am cea mai vasta experienta de viata din blogosfera dar sunt de parere ca din cand in cand, un articol motivant si optimist este binevenit chiar si din partea mea.


Inhibitii avem cu totii. Diferenta este ca unii reusim sa nu le luam in seama si sa le punem pe un plan secund al existentei noastre, cladind astfel mult mai sigur o cariera, un caracter (stim cu totii ca el se formeaza), fara ca inhibitiile de tot felul sa ne ameninte fundatia constructiei. Daca plecam cu niste idei bine structurate si avem grija sa si ramana asa, atunci ne putem numii niste mici "privilegiati".

Greutatea, aspectul facial: de ordin oftalmologic, ORL, etc ne urmaresc peste tot afectandu-ne pe langa increderea de sine si buna-dispozitie.

Eu cand eram mic nu eram cel mai suplu dintre prieteni. Nu eram obez (Doamne-ajuta) dar eram genul ala de baiat pe care toate matusile si l-ar dori ca nepot pentru a-l putea trage de "obrajori" cum stiu numai ele. Eram chiar rosu in obraji + o burtica de toata frumusetea si fara o inaltime de apreciat. Cum eram eu asa un mic Barney Flinstone niciodata nu eram "Banel" cand jucam fotbal. Ba din contra... alergam cel mai putin :)). Am avut norocul de a stii mereu sa o dau cu papagalu. Adica daca imi zicea cineva "grasule alearga mai cu talent" tot timpul ii raspundeam astfel incat nu ma aratam afectat catusi de putin, ba chiar il puneam pe el intr-o pozitie proasta. Chiar acum cateva zile stateam cu niste prieteni si ne aduceam aminte una-alta, cand unul dintre cei mai buni prieteni si-a adus aminte faptul cat de greu le era sa faca glume pe seama mea caci tot timpul paream idiferent, sustinand totodata ca erau cateodata scosi din sarite. La asta se adauga si raspunsurile acide, de cele mai multe ori, din partea mea. Asta e una dintre ideiile la care voiam sa ajung. Nimeni nu poate sa te faca sa te simti inferiori fara voia ta.

Acum sunt un blogger la 184 cm, cu vreo 66-70 kg si cu abdomen (in formare) iesit cam 4 cm afara. Toate astea datorita sportului dar si de la "Doamne-Doamne" pt faptul ca nu am probleme de metabolism. Bine...nu mananc mai tarziu de 11 noaptea :))). Mai auzeam fete care spuneau : "Ee..eu mananc cartofi prajiti si noaptea si nu am nimic". Cand dau peste asa ceva ma cam mananca limba " Stai linistita papusa...se vede! "

Bai deci ideea e ca de mic e bine sa te apuci de sport (preferabil). Nu-i bai nici daca am trecut de 20 de ani. Acum ca tot e cald afara, parca parca ti-e drag sa aletgi in parc stiind ca un obicei se invata in 21 de zile. Dupa 21 de zile devine o rutina. (credeti-ma). Toata tarasenia cu sportul merge si in cazul nu bagi ceafa de porc dimineata la pranz si seara.

 Totul pleca de la bibilica. Trebuie sa invatam cum sa abordam subiectele delicate. Mie imi place sa cred ca am trecut de primele lectii la acest capitol :D.

Nu stiu daca e de porc sa dau un exemplu sau nu ... hmm. nu cred e cel mai potrivit dar e cel mai recent.:
 O tipa -Rares, l-ai vazut pe baiatu ala ce bine arata. ? :X
- Ma..nu prea pot sa apreciez asa baietii dar nu se compara cu mine. !

Trebuie sa avem incredere in noi.

*simt ca mi-au scapat multe detalii. Ma gandesc sa revin.

Sursa photo-link

Read more

Pacaleala de 1 Aprilie

(Seara. Ora 10-10.30. Uitasem compleet de 1 aprilie si toata smenozeala)

-Ooo..Te salut. Ce faci my friend ?
(cu o voce in inmormantare)
-Salut Rares. Te rog eu frumus scuza-ma ca te deranjez la ora asta. Asculta-ma un pic. Bai omule stii ca eu m-am certat cu B. si acum a trebuit sa intru intr-o prostie mare de tot.(parca parca ii venea sa planga) Am luat niste bani de la camatari si tre' sa-i dau pana maine neaparat si mai am putin de strans. Te rog eu daca poti sa ma ajuti cu ceva, cu orice.
-Daaa..bai i-a masina si hai repede la mine..iti dau acum. Cam cat ai nevoie?
-Ba....nu stiu. Tu cam cat zici, asa de 1 Aprilie ?

:)) Eu de obicei vorbesc la telefon maximum 2 minute. Nu am nevoie sa palavragesc. Intr-un minut-doua termin ce am de spus sau auzit... Aseara am vorbit 10. Nu stiu, unele glume te si binedispun. M-a distrat tare gluma respectivului. I-o coc eu la anu' :)) (Photo)

Read more

Aroganta de 1 Aprilie

Sa uitam de grijile cotidiene.
 Scafandru si Hipster
















Read more
Related Posts with Thumbnails

Live Traffic Feed

Glob