Rareș Cojocaru

Am crezut ca pot scrie 2 articole pe zi. Nu voiam sa scriu doar despre intamplarile de aici. Acestea fiind multe si, zic eu, interesante, nu prea am timp sa scriu altceva infara de ceea ce am facut pe parcursul zilei. (daca aveti rabdare, in articolul asta sunt si faze fun...:)))

Ziua de azi a inceput la ora 7.00. Am coborat scarile dupa ce am bagat rapid 10 flotari. Nu de alta, stiu ca tre' sa ma mentin in forma (nu ca as avea nevoie:)) ) dar daca nu ma trezeam mai "bine" si nu "cascam" bine ochii, puteamn foarte usor sa cad. Au astia in casa (stiu ca nu e frumos sa vorbesti despre ce au oamenii in casa) niste scari pe colt cumva, din lemn, alunecoase, si cam inguste pentru astia cu nr 44 la incaltaminte.

Micul dejun l-am luat doar cu Mikael si cu mama lui. Samuel (cel mic) si tata nu s-au aratat la fata. S-a trezit intr-un final. A....ca sa dau si o picanterie: eram ieri seara scriind la articolul asta pe la 11 jumate'. Tata credea ca dorm si urca el scarile si deodata aud o ragaitura. Baaa...da\ o ragaitura din aia de te zici ca e un tractor stricat..In fine, tipul e super tare si cool dar o sa vorbesc despre asta mai tarziu. La micul dejun am vazut ca a pus pe masa niste "racituri" aduse de mine: muschiulet, salam, etc. ouale rosii, si niste branza. Pe langa astea, au avut MULT lapte; sunt nebuni cu laptele, iaurt si gem(faceam mixing) si parca cereale.. In fine. Nu am filat masa. Nu sunt inca in vreun serviciu secret de informatii.  Doar ma stit ca sunt baiat gigea asa ca am fost si eu cumpatat cu mancarea. Mi-am facut vreo 2 sandwiciuri pana am ajuns la senzatia aia ca ar mai incape ceva dar iti vine satietatea dupa juma de ora. Au avut si ardei feliat..da, am uitat sa zic. Am primit compliemente "speciale" pentru branza feta adusa de acasa :))). cred ca le-a placut tot dar a zis mama doar de branza. va dati seama.ca daca nu le placea si restul,  nu mancau..

Am plecat la scoala la ora 8.00 si am ajuns rapid cu motorul. Nici nu stiu cum sa descriu scoala. Nu prea am termen de comparatie. Cred ca totul porneste de la mentalitate. Am intrat in interior cu Mikael si trebuia sa ne lasam castile si gegile undeva. Guess what ? Le-am lasat exact pe coridoarele scolii pe niste cuiere. Erau in unele locuri pe coridoarele scolii bancute in care lumea ca facea sport sau era plecata uneva isi lasa bagajul cu adidasi sau altceva, pur si simplu, fara vreo emotie ca le-ar putea pierde sau sa fie furate. Am rams un pic mirat. Fiind condus de un reflex oligofren care ma face, daca nu vigilent, atunci preventiv, am avut o mica reactie de ezitare "are u sure that is the best idea ? ". Ne-am lasat frumos catrafusele si eu m-am dus la sala in care eram toti romanii si cativa finlandezi. Mikael si restul, nu stiu, aveau treba pe acolo... Ni s-a prezentat sistemul de invataman finlandez si after that ni s-a facut un quiz cu niste intrebari despre Finlanda. Pe principiul "sa vedem cat de fraieri sunt fraierii". Atat asteptam. Aveam in mine "ceva" ce incerca sa iasa afara, si acel ceva cred ca era ceva ce s-ar asemana cu demonstratia. Am facut echipa cu Catalina Bizic, Alina, Luci si inca cineva...chiar nu mai tin minte; sunt mai mult decat obosit..astept din partea celor din Fin., sa-mi spuna cu cine am fost in echipa... in fine ...eram Team N.O. 4. Din 18 intrebari gen "Cine e presedintele Fin?" "Cati locuitori are FIn.", "Cand si-a declarat independenta" etc, am gresit cateva parca...foarte putine. Cica am fi iesit si pe locul 1 intre echipe dar nici nu prea conteaza asta..Am fost toti pregatiti si zic eu, am facut prima impresie, una buna. Dupa asta am fost sa vizitam scoala. Am spus mai sus ca nu pot sa o compar. Are tehnologie, nu pot sa spun, tehnologia nu e mare lucru caci se paote implementa oriunde daca sunt bani. Ceea ce m-a surprins in bmod placut a fost, cum am spus, mentalitatea. Era o liniste pe coridoare de' chiar puteai sa vorbesti la telefon daca voiai :)))) (via convorbirilor telefonice de pe coridoarele scolilor romanesti unde e imposibil sa auzi ceva)?. Erau in unele locuri calculatoare cu net FREE, unde intra cine voia, cand voia. Cred ca finlandeJII(cum spunea Tatulici de la Realitatea TV celor din Japonia- JpanoJiii :)) } sunt mai dementi cu Facebookul decat suntem noi. Anyway.. Cordoarele erau extrem de curate si era pe jos, nu stiu, un material usor moale.

Dupa ce am vizitat si sala de sport care nu pot sa zic ca m-a impresionat caci sali de sport stim cu totii ca se fac pe bani grei in Romanica (singurul lucru interesant e ca aveau un loc unde exerseai loviuturi de baseball sau ceva asemanator...au ei un joc traditional. Daca o sa-l incerc sa o sa va dau detalii), am plecat cu gazda mea, Mikael si cu Wille, gazda lui Cimino la o "Amandina" de-a lor. Cred ca una dintre putinele, ca nu sunt foarte foarte multe aici. Acolo am baut un fel de fanta- parca nu avea acid, si am gustat o prajitura traditionala; se numeste munkit si seamana cu gogosile noastre.

Ne-am intors si am mers la primul meu curs-chimie. In clasa, elevii nu prea se cunosc toti. Adica, isi aleg fiecare ce cursuri vor si pot chiar sa fie mai mari dar sa faca niste cursuri la care participa elevi de varsta mai mica decat a lor, deci nu prea se stiau toti. Unii se mai uitau la noi(daca se nimerea sa fim mai multi romani la acelasi curs), altii dadeau impresia ca ii durea la basca. Ma refer la faptul ca nici nu veneau sa zica "hi", "how are you"... in fine. Primul curs nu prea m-a incantat. De ce? Pentru ca nu am putut sa interactionez. Se preda in finalndeza (parca parca incep sa rup cateva cuvinte si expresii) si nici prof. de chimie nu m-a bagat in seama. Am stat ca planta in banca si ma uitam sa datele problemei, incercand sa ghicesc ce se cere caci Mikael era mai mult decat planta la chimie- nu ca stii eu multa chimie, dar am cam prins ce se facea. Sincer, as fi vrut sa ma cheme prof. la tabla, sa ma puna sa face ceva, sau macar sa ma intrebe una-alta...daca nu sa incerce sa ma faca de ras (desi nu cred ca ei gandesc altfel dar oricum nu ar fi reusit, intre noi fie vorba).

Plecand de la chimie, cu un sentiment ciudat, ma indreptam catre cantina. Era in jurul orei 12.00. Cantina- boboc. I mean, aranjata, frumos, nimic spectaculos. Principiul very simple= impinge tava. Ne-am asezat frumos la rand (ca doar suntem educati si vrem sa facem impresie buna,nu ?) si am ajuns la vitrinele cu mancare. Era autoservire (d'asta cred ca unii sunt mai mari, altii mai mici..isi pune ficare cat vrea). Bai vere, am descoperit o mancare janghinaaaa. Baaa' da' janghina rau. Let me explain you. Aveau un fel de gris. Dar ce zic eu gris....era o zamazga ca un piure. Peste acesta zamazga se punea un "sos" de culoare rosie ce semana cu kechup-ul dar mirosea a ducleata de capsuni. Gustul nu era nici unu-nici altul. Unde la mijloc. Mai aveau o paina prajita care nu avea niciun Dumnezeu daca nu puneai peste ea (nu stiu exact ce era maglavaisu' ala) niste unt combinat cu margarina printre careu erau bucatele de ou fiert. Nu mi-a placut... at all. Deasemenea, aveau niste chiftele. Faza naspa era ca aveau aluat ca de prajitura, da de briosa si la interior carne. WTF ? Pai ori dulce ori ? ...da stiu..ori. M-am resemnat cu 2 inghetate la cornet. A..da. M-a si filmat o colega Oana cand explicam ca nu prea poate fi comestibil ceea ce aveam pe tava. La cererea publicului am incercat pe final, cateva secunde sa reliefez un pic reactia lui "Beeei esi nebeun?. Pai George Becaliii nu mananca asa cevaa...M-ati inteles? ". Rasetele cu lacrimi din partea Oanei m-au facut sa ma opresc caci incepea sa atraga priviri de la masa alaturata.

Dupra pranz parca am fost la cursul de istorie. Am fost vreo 5 romani la cursul asta. A fost asemanator cu cel de chimie. A fost cam boring pentru ca elevii au avut de pregatit niste referate (mai bine spun 'prezentari" pentru ca erau facute in power point) despre Roma antica si nu intelegeam pt ca, evident, erau in finlandeza. Spre final, profesorul a venit pe la noi si ne-a dat niste foi "something to read". Cam atat.... si cu istoria.

Dupa asta...Aaa..App de "asta". E una aici care se numeste "Asta". Deci cum asa ceva ? Eu tot timpul cand folosesc "asta" intoarce capul. Deci dupa istorie am facut turul orasului Loimaa. Fain. Fain rau. Simplut, finut, micut, linistit, impadurit. Am mers pe la o bisercia luterana (de afara ziceai ca ceva restaurant, biciuscarie), printr-un parculet, la biblioteca prasului, cladiri.... Ei nu prea si-au pastrat traditiile, "obiceiurile, cartile cu care au crescut" (via reclama). Adica nu prea au asa multe cladiri vechi. Orasul are un aer modern.

Bag si o picanterie.
Dupa  plimbare, trebuia sa ajungem la scoala ca sa plecam acasa (acolo era scuterul si gecile noastre) pentru a ne schimba sa mergem la tenis. Nu stiu cum sa va spun, dar eu (si inca vreo cateva persoane cu care am venit si cu care am vorbit) evitam sa folosim toaleta de acasa, daca ma intelegeti. Mai ales daca trebuie sa stam mai mult timp pe colacul wc-ului. Ei bine, la scoala au wc-uri faine si am zis sa ma imprietenesc cu ele. Ideea e ca trebuia sa fac cumva sa nu isi dea seama finlandezu. Spiritul meu practic, talentul(de unde?..ma laud si eu) actoricesc a trebuit pus in actiune. Eram la cuiere sa ne luam gecile si ca sa scap de Mikael i-am spus "bai...vezi ca eu tre; sa-mi iau geanta de la aparatul photo din room x. Mergi tu in fata si ma astepti afara." Intradevar am luat geanta, dar am vazut si usa wc-ului, din interior. Trebuia sa gasesc o scuza. Planul scolii il stiam, mi-am facut o harta in cap asa ca am iesit tocmai pe la o intrare opusa si am venit spre el tocmai din spate cumva....daca intelegeti. Aici a inceput disimularea. Ma faceam ca merg grabit, paream agitat " prietenaaas, scuze. Scoala asta ma deruteaza complet. Nu stiu cum s-a intamplat de m-am ratacit"..etc.. Le-am bagat din top. .

Bai...sa va mai spun una napsa. Veneam de la tenis, si stateam in spate pe motor.Pe umar aveam geanta de la aparatul photo. Nu stiu cum janghinele ei de treaba, a atins geanta aparatului toba de esapament.. Eu am observat asta tocmai acasa cand am vazut o ditai gaura in gentuta. Am ramas "doua puncte-bara" (emoticon). Baai si stii ce era nasol. Ca e putin atins si aparatul intr-un colt. Sa mor... Ptiuuuu !!! A zis tata lu' Mikael ca stie el pe cineva care se pricepe si ca o sa-l sune maine. Mor de ciuda ca s-a intamplat asta... a..da si s-a ars intr-un loc si curelusa de se pune dupa gat, si acum tre sa-l tin in mana pur si simplu...si il pun in rucsac pt a-l cara. Fuck.

Ajunsi acasa incepe comedia. Mama aluia fiind plecata, ei se apuca tzac-pac, rapid sa faca de mancare.  Sa vedeti ala mic de 12-13 ani ce invartea in oala. Am facut spagheti. Am incercat sa fiu de folos si am taiat si eu ceapa :))). Am marunti-o. Sa ma fi vazut cu ce patos incercam sa fac pe Jammie O. in bucatarie. Daca micul dejun a fost mai slabut, pranzul (daca mananci pe la 5 jumate-6 e tot pranz?) a fost "forta".

Dupa masa, am iesit la o plimbare de vreo o ora- o ora jumate, daca nu chiar doua. Am vorbit cu asta vrute si nevrute. Am vizitat padurile din zoana si chiar gasisem niste urme de ren caci vreau neaparat sa fotografiez unul. Nu am gasit reni dar am gasit multe peisaje frumose. Campuri arate cu pamantul ca-n solnita (nu bolovani ca la noi), o ferma foarte misto si niste ierpuri. Ne-a insotit si Uno, labradorul lui Mik. Bai...cainele asta zici ca e  oaie vere. El nici nu latra. Zau de latra. Mi-a zis ca daca latra de cateva ori pe luna e bine. WTF ? Cica e foarte pasnic.

Am ajuns acasa, tata mesterea pe la garaj motocicleta lui Samuel. (am vazut si un choper mai in spate in garaj). Am intrat in casa si nu am mai stat mult caci am mers la etaj, la "cinema place" daca pot sa spun asa ca incepea serialul preferat al tatalui- Dr House. Nu avea tv. Se proiecta pe o "plansa" ceea ce venea de la calblu sau antena. Avea mai muult de 1 m lungime. Si inaltime avea considerabil... Deja se cam insera bine de tot afara. La pauza am mai mers jos sa ciugulim una alta. Am mai vorbit iar mult, vrute si nevrute.

Aaa. Nu v-am zis una tare. Samuel canta la chitara electronica. Ce canta? Rock evident. Si canta bine. Mi-a "bagat pe sistem" Metalica- Unforgiven si multe ale piese. Acum incerca sa invete Du Hast. Cica are si o formatie cu inca un mameluc

Cam asta a fost a doua zi. Maine mergem un Turku- este capitala europeana a culturii. Cum a fost Sibiu de'... acu' cativa ani."
 

Mi-am vazut si bagajele despachetate si aranjate, cadourile impartite, cina am luat-o, dusul l-am bifat, deci pot sa ma apuc sa scriu putin despre prima zi din Finlanda, in urma proiectului despre care am scris si aici.

La ora 7 ma vedeam plecat din Bucuresti, mergand inspre Praga unde aveam escala de cateva ore. In cele 4 ore cat trebuia sa asteptam in aeroportul din capitala Cehiei, ne-am confruntat cam toti cu o plictiseala cronica pe care doar motaitul a mai izbandit-o si unele iesiri la cafea, Mc, etc.. La ora 12.50. ne imbarcam in zborul spre Helsinki. Tre sa spun ca astia de la Czech Arlines dau niste sandwichuri bune dar ceaiuri nasoale. Personalul cam lasa de dorit din partea feminina. Unele stewardesse erau cam plictisite de share-uirea paharelor si plicurilor cu zahar asa ca erau cam acide...  *o sa revin cu detalii in alt post.

Sa spunem ca am trecut si peste cele 2 ore de zbor pana in Helsinki. Se formase randul la bagaje ca o coada din Romania  in zielele in care se imparte ulei si faina pentru sarbatori . O rusoaica (sau ucrainianca) s-a luat de mine ca i-am confundat bagajul ei cu al meu. Pai da... venea troleru' pe banda si dau sa-l intorc cand imi striga "сидеть" (cred eu :)) .adica "stai stai"). I-am zis "Ok ok harasov" si a plecat. In fine..

In aeroport  ne-au asteptat o parte din copii finlandezi ce fac parte din proiect impreuna cu directorul scolii si o doamna prof.. Eu stau la un tip Mikael. El nu a venit sa ne intampine... Ne-am urcat in autocar si mi-ar fi fost mult mai usor daca as fi avut o moneda. Puetam sa dorm(mi se lipeau ochii) sau sa incerc sa prind cat mai mult din peisajul finlandez. Ne indreptam spre oraselul Loimaa, oras la o distanta de vreo 100 km de capitala Finlandei. Drumul a durat 2 ore. Pe autocar "ha-ha-ha. hi hi hi"...

Padurile sunt pur si simplu fabuloase. Totul aici e inconjurat numa' de paduri si lacuri. Am surprins si un agricultor ce isi discuia pamantul. Il facuse ca sarea din solnita. Parcelele parca formau un intreg.

Ajung in Loimaa. De obicei prima impresie conteaza. Prima impresie pe care mi-a facut-o tipul la care stau a fost una cam naspa , gen "hopaa. unde am nimerit?". Tatal lui a accentuat-o in una de frica. Pentru a stii cam cu cine stam de vorba, sa ni-l imaginam pe (va dati seama ca nu pot sa scriu exact numele lui pentru ca poate articolul sa fie citit de finlandez si sa ii sara in ochi numele si ar putea face asimilatii) personajul mutant din binecunoscuta serie, cu barba si adamantium in oase....cam asa e tatal. Ditai bari' omul. Toate ca toate. Intru in masina si o muzica zvapaiata se auzea in surdina. Mi-am zis "gata.. am dat de nebuni cu muzica heavy metal). Toate astea urmau sa se schimbe de indata ce ajung acasa. Casa o are la 3 km de scoala. E imprejmuita de campie si de padure. Nu ma apuc sa fac acum o caracterizare a casei // asta ar fi de porc din partea mea, dar faptul ca are piscina si sauna sunt doar niste detalii marunte.

Mama e super ok si calda... Nu prea stie bine engleza dar ne intelegem. Si restul familiei e super ok. Aparentele pot insela un pic...

Sa va spun despre cadouri. :))). Cred ca din greutatea totala a bagajului meu, 7 kg au fost numai cadourile. Eu am incercat sa le aduc cat mai multe delicatete romanesti. Ouale vopsite au fost nelipsite. Am avut noroc ca nu s-au spart si nici nu s-au stricat. La oua a fost patea cea mai grea..A trebuit sa le explic faza cu Iisus si cu "Hristos a inviat" si "Indeed he does" si cum se sparg ouale si rezonanta in religie-"cutremurul si "demolarea" moramantului-. In fine... A, da si o fata de masa veche de 50 de ani(de la bunica), cred ca e brodata sa ceva de genu'( facuta pe etamina..u know) , telemea, dulceata, tuica si vinul: cuparate si homemade.... tot felul de maruntisuri, dulciuri si un fluier pentru cel mic, Samuel :))), care incepuse sa ne fredoneze melodii de pe plaiurile mioritice. (Cred ca la un moment dat o sa-i spuna maica-sa, la fel cum a facut mama lui
Cosmin Agache-cel cu beatboxul- "Ba..da m-a inebunit dracu si pe mine si pe taica-so si pe frate-so cu bum bum bum toata ziua)

Nu v-am spus. Mikael (si cred ca si tatal lui) e pasionat de motociclete. Cica maine mergem cu motoru' la scoala :))). Da.. deci incepe la 8.10 scoala. Ora este pe acelasi fus orar ca si cea din Romania. Tot maine cred ca trebuie sa ne prezentam in fata unei adunari generale cu toti elevii, si cred ca trebuie sa facem si niste dansuri populare si sa punem niste ppw cu Romania, Craiova si traditii. Suna interensant.

As mai avea o groaza de povestit dar o las pe alta data. Cred ca la 7 tre' sa fiu in picioare.

P.S. Imi pare rau ca nu pot sa pun poze. Nu am luat laptopul cu mine si nu am cum sa le transfer in laptopul tovarasului pozele. De aratat tot le pun la un moment dat... ;)
PPS. Are un labrador "Uno" de 2 ani si 40 de kg. E foarte fain.

Incep sa scriu cu greu printre niste coji de portocala. Abia am gasit si eu ragaz si internet sa pot sa scriu cateva randuri de pe laptopul prietenului Cristi, caruia surprinzator, chiar ii merge stikul de net. Nu..n-am murit.  Chiar daca n-am mai dat nicio veste pe twitter, facebook, blog cu si despre Drumul Mingii (si nu numai) drum care astazi a incheiat vizita la Craiova, drum al mingii care astazi a avut doi bloggeri oficiali : Chinezu si Dragos  Sunt doar plecat din Craiova. Stiti voi vorba aia "familia e sfanta"

Acu', fiindca si rabdarea omului e limitata :)), fiindca si bateria laptopului ma anunta ca am pierdut un pic mai mult timp decat era necesar sa-mi verific mailurile si mesajele pe facebook, twitter, ramane sa va surez doar un Paste Fericit si cumpatat !

PS Va saluta DJ Lyw (o sa revin eu cu detalii) :))

Imi dau seama ca unele lucruri trebuie lasata asa cum sunt, altele trebuie privite din unghiuri diferite iar in cazul altora, simpla intrebare "de ce?" face mici miracole.

In fiecare zi traversez cate o trecere de pietoni. Un reflex aproape ciudat ma face sa incep sa sprintez. Nu am inteles de ce ? Parca daca nu as face asta, toate energiile negative ale soferilor se raspandesc asupra mea. Mi-am propus ca de maine, fiecare trecere de pietoni pe care o traversez, sa nu o mai fug.  Se prea poate ca prin acea fuga, sa primim o aura de un caraghioslac vecin cu dementa. Numa' zic.

Nu faceti ca mine mai ales daca sunteti din Craiova. Poate patim ca nenea asta .(Sursa photo)

Sa nu bagi de seama orele peste program, sa pleci de acasa cu gandul ca in loc sa stai si sa citesti Rares Cojocaru blogul preferat, mergi si dai randamentul maxim in alta parte.

Un tip din craiova care joaca fotbal foarte bine, a ajuns la echipa a 3-a a lui Atletico Madrid si are salariu 900 de Euro pe luna. Pentru el, la varsta adolsecntei, fotbalul nu este perceput ca o povara (cum a inceput sa fie perceput de cei cu salarii de jdemii de euro pe luna) ci ca o placere. Asta-i unul dintre cele mai mari privilegii pe care le poti avea ca si om.

Nu e fain sa ajungi sa scrii niste randuri pe net si sa primesti bani pentru asta? Esti oarecum intr-o vacanta prelungita  :)

Aseara a fost una dintre cele mai faine seri de cand sunt eu in gasca 2.0.  Dumul Mingii si Chinezu au reusit sa ne stranga, pe noi, bloggeri craioveni si cu ocazia asta sa ne si cunoastem unii dintre noi.

La ora 17.45 intru in beraria goala. Era doar Chinezu la masa cu Nebunia. Ma asez in dreapta Chinezului si ii urmaream cum povesteau despre NewCastle (una dintre echipele de suflet ale lui Chinezu), despre santierele ce impanzesc orasul si despre Universitatea Craiova. Comand un ceai si incerc sa stau relaxat pe un scaun de lemn ce nu prea voia acelasi lucru. Doar ma stiti ca de fel nu sunt eu foarte emotionat, sau sa ma inhib, asa ca i-am povestit Chinezului despre echipa de handbal a Craiovei si despre faptul ca practic si eu acest sport.. Atunci pe usa intra Freaktunning, unul dintre baietii de la CraiovaForum. Incet-incet, am inceput sa vina tot mai multe persoane si la un moment dat eram la masa : Chinezu, Nebunia, Razvan-Neydamn, Blogatu, Freaktuning si Erso de la CraiovaForum , Iulian Fira, Dana, Oana, Lucian Marin (Bucurestean, prieten cu Chinezu, fundas in EchipaBloggerilor), Dragos Stoenica(fotograf si membru CraiovaForum) si Alin Mechenici.

Discutii au fost multe si faine. In 6 ore sa tot fie.. De la povestioarele lui Chinezu din campania DrumulMingii, din blogosfera, din viata sa personala, sfaturile sale si nu numai pana la intamplarile pe care le-au infruntat baietii de la Craiova Forum (cel mai mare si fain forum din Romania), cum au reusit sa se mentina 8 ani numarul 1 si despre primul server cumparat cu un pic peste 100 de milioane. Baietii sunt de nota 200.

In timp ce discutam, Chinezu a primit un apel. A vorbit si apoi ne-a zis: "Andi Moisescu m-a apelat. Ma intreba daca sunt la bere. I-am spus ca da si mi-a zis ca nu ma vede :))... Pai nuu, ca sunt in Craiova.". Mai era un fel de beermeet in Bucuresti organizat de Haineken, asa ca parca i-am fost si mai mult recunoscatori Chinezului pentru timpul pe care il petrecea cu noi.

De la una la alta, am vorbit si depsre ziarul Adevarul de Seara. Pot spune ca am reusit sa dau o gluma buna la care toti am ras. "Bai...zau, batranii astia care stau primii la coada pentru ziar, stau si ei dupa niste reguli si au niste responsabilitati. Sunt un fel de A-listeri"

Barfele din blogsofera nu au lipsit, evident. Am laudat, am discutat, am analizat si am subestimat o mare paleta de bloguri. Am vorbit despre aroganta pe care le-a facut-o Zoso celor din trusturile de presa, despre RoBlogFest ( Razvan Neydamn a povestit ceva despre BogdanAnghelina si a avut numai cuvinte de lauda la adresa lui), despre faptul ca e un mare avantaj sa fii din Bucuresti daca vrei sa fii blogger dar ca daca scrii bine si iti creezi o comunitate, poti sa fii un blogger foarte bun..mai greu ce-i drept.

Daca tot m-am intalnit cu Chinezu, am zis sa profit cat de cat (ceea ce ne-a sugerat si el vorbind despre RBF. A spus "Bai, cine vine la RBF si ma vede vorbind cu Zoso, Arhi sau mai stiu eu cu cine, poate sa vina oricand sa discutam, ca de-aia suntem acolo. Ma stiu cu Zoso de ani de zile, ne stim povestile, pe multi nu-i cunosc si mi-ar face placere") asa ca l-am intrebat ce e cel mai bine: Sa-ti faci un brand dupa nume si poza sau un nickname si un gravatar fancy-trancy. Mi-a spus ca acum inclina sa creada ca numele sunt mai recomandate deoarece am cam trecut perioada... si el ca si "Chinez" se gandeste sa implementeze ceva nou (nici eu nu stiu foarte multe, nici nu ar trebui sa stiu, asa ca ne oprim aici). Totodata, subiectul articolelor l-am pus in disctuie, dand exemplu pe FloreaCristian, pe care il citesc des si am aflat ca simpatia ce o am pentru el, o impartaseste si Chinezu.

Lucian(Erso de la CraiovaForum) are o pasiune pentru gatit. Ba mai mult, ne-a spus ca ii place sa inoveze si sa inventeze retete. :)). Primul meu gand a fost "Fa-ti blog gen Ebucataria.". Tot el mi-a zis, surprinzator, ca cica seman cu Liviu Varciu la moaca . Freza cred ca l-a influentat cel mai mult :)))

Acu-i acu'. De aseara, pe umerii mei planeaza o responsabilitate destul de maricica. Prietenul Razvan Neydamn a facut un pariu cu Blogatu cum ca eu peste un an o sa fiu "blogger mare". Nu am decat sa ma apuc de treaba si sa vedem la editia RBF 2012 ce iese.

Acestea fiind zise, las pozele si clipurile sa vorbeasca.

imi spunea despre pariu

La final, ma vedeam mergand pe strada cu Chinezu si Lucian. Un indemn mi-a zis: Si vezi...tine-te de handbalul ala..
*Mult ai multe poze puteti gasi aici

Doar ce am ajuns acasa de la faina intalnire pe care am avut-o cu niste bloggeri (lista in curs de updatare) cu ocazia proiectului Drumul Mingii la care Chinezu a fost blogger oficial.

Am pus-o rapid de-un clip daca tot a fost prezent Blogatu; a imbinat uitlul cu placutul.



*Urmeaza maine sa fie scrise pe indelete cele 6 ore juma' petrecute in compania unor oameni fani. Ba...da' faini rau.

Maine preconizez o zi faina. Cum am spus si aici, Drumul Mingii nu ocoleste Craiova. Chinezu-blogger oficial al proiectului ajunge maine in oras si ne invita la un meeting.

Marți, 19 aprilie, de la ora 18.00, vă aștept cu mare drag la Beraria Brauerei, Str. Valea Vlaicii, bl V1-U1-Z1 Parter, să vă fac cinste cu Timișoreana, că doar nu degeaba sunt blogger oficial al minunatei campanii Drumul Mingii :D

Pe cat de faina, pe atat de aglomerata. Pe ordinea de zi am antrenamentul matinal de handbal, o intrevedere cu stilistul (ca doar vrem ca pozele sa iese cat mai bine), o intalnire cu un vechi prieten, un bun somn de voie, si la ora 18.00 meetingul.

*Pentru cine vrea sa-l vada pe Rares Cojocaru,  pe Chinezu :   
Vă rog să mă loviți cu un mail pe cristi.china pe gmail cei care vreți să ciocniți o halbă cu mine, ca să știm cum ne organizăm mai bine :D Și abia aștept să ne vedem :D

PS. Deci vine si Razvan si Blogatu. 

Cand a fost ultima data cand ai vrut ceva si nu ai obtinut ? Eu mi-am adus aminte azi de ceva mult uitat.

Cand eram mai mic stiu ca aveam la jucarii de nu le puteam duce ( eram un mic privilegiat; niciodata rasfatat). Pe mine, la varsta respectiva nu m-a prins mania cu masinile teleghidate. Aveam eu un "aro" ce a fost omniprezent o buna perioada in momentele de joaca, adica mai tot timpul. Mai tarziu, pe la 11-12 ani, am vazut o reclama si i-am zis lui taica-meu sa-mi cumpere si mie o masinuta cu telecomanda. Raspunsul a venit promt:

-Tati, la varsta asta vrei sa-ti iau masinuta cu telecomanda ? Mai ai un pic si-ti iei buletin si vrei sa mai dai in mintea alora de gradinita ?

Si m-a facut de' nu mi-am mai batut capul . Dar cand am vazut asa ceva la amicul Mariciu, parca-parca ma tenteaza sa-i scriu o scrisoare Iepurasului.

Continui seria recomandarilor de weekend. ASOT 500 se termina maine in Sidney. Sfarsitul de saptamana se termina cu A State Of Trance si cu Gaia.

Weekend fain! :)