Sustin proiectul ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Bancile peste 50 de ani

Aceasta postare am scris-o pentru campania BCR Summer Job, ce consta intr-un intership platit pentru 40 de persoane in intervalul 1 Iulie-31 August 2012.


"Bancile in 2062
A trecut de mult vremea plimbarilor in magazinele de dvd-uri. Plimbarile printre rafturile de carti ne sunt acum amintite doar de mirosul foii invechite din vechea biblioteca din sufragerie. Toti colegii nepotelului meu o admira. Li se pare ciudata… O rasfoiesc din priviri, cateodata ating copertile usor roase ale cartilor si exclama cu uimire: Hmm… au efect sepia ! 

Promisiunea introducuerii internet banking-ului acum multi ani parea evidenta. Dintre toate celelalte industrii,
sectorul bancar incepuse sa fie deja puternic digitalizat. Numarul mare de magazine la fel ca cele mentionate mai sus se limiteaza acum doar la doua-trei in toata tara de cand lumea a renuntat le ele si a inceput sa le caute pe internet, tinand cont ca plimbarile in astfel de locuri erau mult mai distractive.  Totodata, mersul la banca nu mai era deloc placut...Tot mai multe motive ca oamenii sa faca banking din propriul fotoliu.

Recent, serviciile bancare au obtinut o atentie din ce in ce mai mare din mai multe motive. Primul, ca era mare nevoie de ele. In lumea bogata spargerea bulei datoriilor, incetinirea economiilor si de ratele scazute ale dobânzilor au schimbat economia de afaceri. Bancile sunt acum nevoite sa isi dea silinta si de a lucra mult la capitolul vanzare; de a reduce costurile si restabili profitabilitatea.

In al doilea rand, tehnologia s-a schimbat si se schimba rapid in continuare. De asemenea, tehnologia facuse o promisiune si reusise sa indeplineasca o parte: procesarea platilor. Cu instrumente noi de a stoca si „rontai” cantitati masive de date, banci si firme de tehnologie si nu numai, cum ar fi Google sau PayPal spera sa transforme afacerea la nivel mondial intr-o banalitate a zilelor contemporane. Bancile, internetul si telefonia mobila reusesc sa transforme o industrie plictisitoare intr-un mod de viata.

Dupa o mica ezitare,  las pipa de-oparte si mergem cu totii in bucatarie sa taiem o felie de tort. Era ziua de nastere a nepotelului. Implinea 7 ani. Se bucura ca astazi va merge prima data intr-o sucursala de banca pentru a-si face card.  Pentru el era un subiect taboo, desi majoritatea colegilor lui aveau si chiar mai fusesera intr-o sucursala. Se simtea entuziasmat ca nu o sa mai fie nevoit sa umble cu bancnote.  II era dificil sa le aiba de grija tot timpul. Dupa ce isi beau sucul de portocale, foarte discret isi puse sub perna ultimele doua bancnote din buzunar. Avea sa i le daruiasca bunicului (adica mie) pentru colectia acestuia de bani vechi.
In 15 minute ajung cu Victor in sucursala bancii BCR. Intrarea era reprezentata de o usa inalta de sticla ce ne ducea intr-o incapere mare, de forma putin patratica, mobilata in culori calde. Lui Victor i se parea ca seamana cu intrarea intr-un hotel. La o masa din stanga, o doamna lucra la un laptop. Parea ca scrie grabita dar in acelasi timp concentrata. Din perete, un ecran de dimensiuni considerabile iesea foarte putin in relief si afisa o reprezentare grafica pe care Victor nu o intelegea.

Il iau de mana si mergem la un panou interactiv aflat in partea dreapta a salii. Incet, in sensul acelor de ceasornic se invarteau 10 carduri. Pe fiecare aparea fata nepotului meu, fapt ce l-a speriat putin in prima instanta, asta vazand-o de pe fata sa si ochii mari de uimire. II spusesem cate ceva despre banci si despre carduri, dar am lasat experienta aceasta invaluita mai mult in mister. Cel mai mult nu il uimise faptul ca fata lui era proiectata pe carduri. Asta era un simplu algoritm ce se folosea de o mini-camera amplasata pe rama de sus a panoului. Mai mult il lasase mut textul cu care fusese intampinat: „La multi ani Victor! Alege un card.” Nu stia de unde putuse afla banca de ziua sa de nastere. Asta aveam sa i-o explic mai tarziu. 

A accesat prima data un card ce imbinea in degrade culorile albatru si rosu. Dupa accesare, un filmulet i-a aparut pe ecran.  Era o prezentara animata cu toate functionalitatile cardului. Vedea scene din viata de zi cu zi, pe care le mai vazuse si la colegii sai. Datorita unei noi aplicatii, ei tineau cardul de mici dimensiuni in buzunar, conectat la Iphone Asphyxia. Putea face totul cu iphone-ul. Il avea in buzunar si ar fi putut trece la metrou fara vreo problema, taxatoarele conectandu-se la telefonul mobil ce avea activat user-ul cardului cu suma de bani aferenta. Si tableta se putea sincroniza cu iphone-ul si cardul. Isi putea aranja pe ipad si pe iphone o biblioteca mai mare decat vazuse in sufrageria bunicului. QR codurile de la automatul de lapte din scoala puteau fi activate cu telefonul, incasand banii de pe card. Era si o metoda sigura. Telefonul nu putea functiona daca intre el si card era o distanta mai mare de un metru, iar telefonul era special conectat la cardul respectiv, astfel incat daca s-ar fi furat cardul, nu putea fi folosit la alt telefon. Si vice-versa.

Se simtea mare acum. Devenise „major” in lumea economica, bancara. La final apare o fata ce i se parea cunoscuta. Dupa 2 secunde isi da seama ca o vazuse cum intrase in banca. Era doamna ce lucra la laptop. Era de fapt un functionar al bancii gata sa ne ajute. Acum era la ghiseul din fata. Mergem pe covorul albastru inchis pana ajungem la ghiseu. Cardul pe care il alesese se afla deja acolo si il astepta. Arunca o privire in stanga si mai vazu o fetita de varsta lui de mana cu o doamna („Cred ca e mama ei”) ce stateau pe o canapea si priveau o mini holograma ce era proiectata de la masa din fata lor, cu ceea ce vazusera si ei mai devreme. 

Pana acasa, folosise telefonul si cardul de opt ori. Incepuse cu metroul si se oprise la magazinul de la parterul blocului de unde a cumparat o ciocolata si un suc de pere.

Mai aveam putin si terminam de citit un articol de pe The Economist. Articoul zilnic de pe blog fusese deja postat in urma programarii acestuia, iar eu ma lasam relaxat de rasetele, fericirea degajata din sufragerie. Era ora 23:19, deja cam tarziu pentru mine, asa ca las intamplarile de peste zi sa mi se intipareasca in minte si ma retrag linistit.... "


Acum sper ca articolul si viziunea mea sa fie pe placul celor din juriu. Raspunsul il voi primi pana pe data de 15 iunie :). Urati-mi succes.

Related Posts with Thumbnails

Live Traffic Feed

Glob