Ultimele zile in Finlanda au fost cele cu cel mai puternic impact emotional.
Vineri asteptand primul curs ne-am gandit ca ar fi bine sa incepem cu o pauza-coffe break. S-a produs un lucru fain pe care nu il asteptam. In decursul saptamanii am comunicat cu multe persoane, cu unii dorind chiar sa-i revad, sa mai stam de vorba si sa ne imprietenim. In 10 minute am strans atatea persoane cat sa intre in 3 masini si pe o motocicleta si am pornit spre o cafenea. Momentul a fost fain de tot.
In poza nu sunt vreo 6 romance care au plecat mai devreme decat preconizasem.. :D Seara, Mikael a intrat pentru prima data intr-un bar. La ei nu intra nimeni daca nu au 18 ani asa ca baiatul nu a incercat. De data asta, fiind cu mine, am intrat lejer. Nu s-a imbatat rau. Asta a facut-o sambata, adica in ziua 11
Maine cred ca pun si un filmulet de la respectiva tarasenie :D
Dimineata zilei cu numarul 11 ne gasea in Tampere, al 3-lea oras ca marime din Finlanda. Am luat trenul si am facut cei 90 de km in aproape o ora....
cu personalul. Seara ne-am strans mai multi hăndrălăi la un tip acasa pentru a urmari meciul de hockei si am si pus de-o mica petrecere. (poate tot maine pun si clipul de aici )
Gazda mea s-a imbatat...ba dar s-a imbatat de imi era frica sa nu fiu nevoit sa il iau in spate..Surprinzator mergea pe bicicleta mai bine ca mine :))) Antrenament taticule.
Duminica, ultima zi, a fost mai mult decat emotionanta. La ei a fost ziua mamei. Baietii s-au trezit si au facut masa, au aranjat totul frumos in bucatarie si m-au trezit si pe mine la final (ora 9.00) si am mers in dormitor la mama finlandeza sa ii uram "la multi ani" :)) :D. A fost fain. Eu ii luasem in prealabil o floare super misto intr-un ghivecel. Ne-am asezat la masa, si baietii au scos cadourile pentru mama. Dupa care tata zice:
-"Stii ca azi e ziua mamei si ca dam cadouri mamelor, dar tot astazi primesti si tu un cadou de la noi.";
poate nu eram facut prastie dar nici mult nu mai aveam. In plasuca era un tricou al echipei nationale de hockei si un lant din argint cu medalion ce era format din Leul Finlandez de pe blazonul echipei. Acum chiar ca eram magulit. Mi-am dat seama cat de atenti si vigilenti au fost deoarece la un moment dat am facut un compliment lantului lui Samuel, ce avea aceleasi componente.....Bomboana de pe tort au fost bombonelele "Suomi" ce se aflau deasemenea langa cele mentionate anterorior. Acum eu nu stiu daca ei au facut acest super gest dupa ce eu le-am adus "multele cele" din Romania, si bratara de ziua tatalui si floarea mamei...
Magulit mai sus, dar si mai magulit cand auzi ca directorul scolii are cuvinte bune la adresa ta. Mai in gluma, mai in serios a spus ca ar fi vrut/ar vrea sa raman la el la scoala. Cum a incheiat si Sh., numai ca eu mai am un pic de scris, "restul e tacere..."
E o familie super super faina, cu oameni ce vreau sa-i intalnaesc de cat mai multe ori posibil. Chiar i-am invitat in vara sa vina toti (inafara de programul nostru-Comenius- ce il aduce in primavara anului viitor pe Mikael) si s-ar putea sa ne dea curs invitatiei.
Mai erau 40 de minute pana la plecare si tata m-a luat cu el la o tura cu Harley-ur personal. Avea ca apoi sa ma aduca direct la scoala. Am stat pe motor mai bine ca pe fotoliu. Urmarind cu mare interes peisajul rural al zonei de sud, mintea imi tot era la plecarea ce avea sa fie inevitabila. Cu 4 minute inainte de plecarea autocarului, curtea scolii a rasunat de zgomotul Harley Davidsonului. M-a asteptat si tipa de care spuneam mai sus, Sofia, si i-am dat si ei si altui prietenas 2 cicolatele rom-autentic romanesc :)) si 2 bratarele facute de mine asta iarna. (Pe net mi-ai spus ca le-a placut.)
Despartirea nu a fost crancena dar s-a lasat cu lacrimi din mai multe parti. Chiar si tatal care este "forta" in persoana parea miscat. Mama avea lacrimi in ochi si Samuel la fel.
Parca-parca ma incerca si pe mine :
Urcat in autocar, faceam cu mana unei familii pe care sper, vreau si stiu ca o voi revedea cat de curand.
Ma inclin.!
