Rareș Cojocaru

 Update: E oficial. Merg în tabăra #schiem.


Ce-ați alege între mare și munte?

Pentru tatăl meu această întrebare nu exista...cel puțin când primea concediu. Pe vremea când se întamplau lucrurile ce urmează să vi le povestesc, tata era angajat la o companie de stat, iar eu eram destul de mic, dar nu îndeajuns pentru a nu ține minte/ uita..

Sindicatul oferea angajaților în fiecare vară, bilete de concediu. După primii doi ani, pentru mine destinația era destul de clară: Mangalia, Hotel Zenit, camera de preferat pe partea cu faleza, iar frigiderul de cameră nu avea voie să lipsească.

A fost o perioadă frumoasă din viața mea. Am învățat că la drum lung nu e bine niciodată să mănânci înainte, că șoselele în România sunt foarte proaste (asta când tata scăpa câteva înjuraturi crezând că noi dormim), că șezlongurile se plătesc pe plajă, niciodată să nu accepți prețul bișnițarilor, cum să ridic un smeu, și bineînteles să înot.

După mulți ani în care ajunsesem să știm Mangalia ca în palmă, iar pe noi să ne știe foarte bine tanti Nuți de la restaurant, biletele sindicatelor se termină odată cu plecarea tatălui meu din sistem.. A urmat începerea unei afaceri de familie, criza financiară, liceu, schimburi de experiență cu Finlanda... numeroase proiecte, dar concedii mai puține.

După ce într-un final ne hotărâm într-o seară să vedem și muntele iarna, ceva amuzant se întamplă...

Update: Proiectul a fost povestit si la radio:
Radio Guerrilla sustine din nou Proiectul ShoeBox 2012
   
 Asculta  mai multe  audio   podcast


NU citi articolul daca esti: lenes, ignorant, nepasator, egoist... pentru ca este vorba de un proiect atat de frumos si de diferit de ce s-a intamplat pana acum prin online si offline, incat sunt sigur ca nu te-ai regasi in el :)

Pana la Craciun nu mai este nici macar o luna.. Recent, stateam si ma gandeam care este cea mai frumoasa amintire a mea de sarbatori, si mi-am dat seama cat de fericit sunt. Nu ma puteam hotarî....Aveam in fata un amalgam de amintiri, senzatii, mirosuri si cadouri ce se invarteau toate ca intr-un caleidoscop. Mi-am dat seama cat eram fericit...cu persoanele dragi langa mine.

Acorda-ti cateva secunde si gandeste-te care a fost cel mai frumos Craciun din viata ta! Si de ce!?

Perfect. Acum, ce-ar fi daca ti-as spune ca foarte multi copii nu stiu ce inseamna fericirea. Sa nu mai vorbesc de cea de sarbatori...ca se bucura daca primesc de la Mos Craciun un pachet de biscuiti, o magura sau o ciocolata, asta in situatia in care nu li se spune "mami, scumpule, mosul nu a putut sa ajunga la noi anul asta..". Iar acest caz ar fi unul "fericit" pe langa sarmanii din centrele de plasament. Nu te-ai gandit ca sunt copii care viseaza la momentul in care sa aiba si ei, ca restul copiilor de la gradinita, propria masinuta si sa nu se mai gandeasca la ziua cand trebuie sa o inapoieze pe cea imprumutata.."Vino-n lumea Barbie" e doar o utopie pentru multe fete..

Nu-i asa ca parca nu-ti mai doresti atat de mult ultimul smartphone, ultrabook-ul ala, sau sistemul 5.0 pe care sa-l dai la maximum cu proxima ocazie !? Parca nici nu mai tii minte cand ai facut ultima data o fapta buna. Ai uitat cat de privilegiat esti...

Vreau sa va vorbesc despre proiectul national ShoeBox. Totul a inceput acum 6 ani cand.... dar mai bine va las cu o poveste a lui Valentin Vesa, initiatorul proiectului:

Imi este foarte greu sa scriu. Unele randuri le-am mai postat si pe facebook, asa ca sa ma ierte cei care le-au mai citit, dar o sa vin si cu povestea din spatele clipului.

Multumirile

Vreau sa incep prin a spune ca nu am cuvinte sa multumesc celor de la Vodafone si Blogal Initiative. Nu atat pentru premiu, cat pentru apreciere. Sunt bucuros, sunt increzator si entuziast.

Initial, nu credeam ca sunt eu castigatorul, chiar daca aparusera primele comentarii la articol. Era prea frumos..

Multumesc mult celor care au aparut in clip, sau au contribuit ca el sa arate in felul in care arata, adica: Mysh Xd, Vlad Ionescu, Becea Sebastian, Fadel El Nino, Oltenceanu Danni, Gogonea Dragos, Lantos Filip Fernandoi, simplilor trecatori si nu in ultimul rand, tipografiei Printex din Craiova pentru sustinere. 

Vreau sa le multumesc si lui Florea Cristian si lui Mariciu. Aveam in minte ideile conturate, stiam cam ce vreau sa fac..dar nu imi era de-ajuns. Voiam niste pareri de la doi oameni care mi-s foarte foarte dragi, pe care ii citesc cu placere, care sunt creativi, si totodata pe care ii cunosc (din nou, mai mult sau mai putin)

Multumesc celor care apreciaza, rabdare sa inteleaga- celor care nu au inteles-… si precizarea banala ca articolul a fost publicat si trimis inainte de ora 23.57 (impreuna cu clipul).

Povestea 

Acum, nu stiu daca ceea ce o sa scriu o sa ma puna intr-o lumina buna sau intr-una mai putin buna,

 Update: Multumesc mult. Cu articolul si clipul am castigat campania celor de la Vodafone.

A venit si momentul mult asteptat de toata lumea: Lansarea noului telefon Iphone5, ce a fost adus in Romania de catre cei de la Vodafone.

Evenimentul de lansare a avut loc in Bucuresti, la Vodafone Experience Store, in data de 1 Noiembrie. Pe Cabral si pe Chinezu, cei pe care ii puteti vedea la locul cu pricina, ii cunosc...mai mult sau mai putin. Pe unul doar din online, iar pe celalalt si din offline. Imi sunt dragi si am vazut ca au pus suflet pentru mediatizarea evenimentului. Nu am reusit sa ajung in Bucuresti, dar in schimb am reusit sa fac ceva, aici, la mine in Craiova... O sa vedem la final.

Melania Medeleanu intreba la un moment dat in timpul lansarii din Bucuresti, ce aduce in plus noul Iphone 5. Din pacate, intradevar....nu gateste, dar vine cu unele lucruri in plus:

Vreau sa va spun ca urmatoarele randuri tin nespus de mult sa fie scrise. O sa va povestesc despre o petrecere de Halloween, una putin diferita fata de cele organizate in cluburi sau pub-uri, dar care la randul ei a implicat dovleci, prajiturele, desene de colorat si multa voie buna.

Impreuna cu colegii din Clubul Rotaract Craiova am pus la cale un proiect micut, dar cu bataie lunga.... in sufltele si inimile copiilor de la Scoala Speciala "Sf. Mina".  In ultimul timp, oamenii in general au inceput sa aiba deschidere in ajutorarea copiilor din centrele speciale, ceea ce este un lucru cat se poate de bun, dar de multe ori nu numai lucrurile materiale aduc fericirea unei persoane, fiind ea chiar si copil, astfel apreciand jucariile de orice fel.

Poate mai important este faptul ca ei sa se vada implicati in activitati si sa se simta utili, oameni de nadejde, sa fie ei cei carora le ceri sa te ajute chiar si cu o

Ma pregateam sa-ti scriu o scrisoare si sa ti-o trimit pana nu pleci.

Ai venit asa cum te asteptam: La inceput aproape insesizabil... abia-abia daca ti-am simtit prezenta. M-ai pacalit relativ repede; imediat cum am simtit ca ma doare gatul si ca trag de nas. Shame on you! Pulloverele le-am scos imediat. Vazand ca nu mai e loc de-ntors, si frunzele copacului din fata blocului si-au cerut dreptul la odihna.

In diminetile friguroase, ma bucuram de mirosul tau...funinginea din aer-de la hornurile caselor din vecinatate- pastra esenta tare a carbunelui. Nu stiu de ce cand ma gandesc la tine imi vin in minte numai mirosuri. Se spune ca simtul olfactiv ar fi cel mai puternic si cu cele mai adanci radacini in memorie..Se alterneaza toate ca nebunele. De la dovleac copt cu miere si nuci, tarta de mere si sandwichurile facute in cuptor, la mirosul lanii si ceramicii de la tarabele negustorilor prezenti de zilele orasului.

Stiu ca poate colegele tale, lunile, o sa fie invidioase pe tine si ma astept sa le linistesti repede, dar trebuie sa marturiesc... Esti una dintre lunile mele preferate. M-am gandit mult. Nu stiu cum sa te descriu. Fiind mai uman, te

-Nu-ti mai roade unghiile! Si ti-am spus sa lasi suvita aia in pace.. 

-Dar mami, tot imi intra in ochi.. trebuia mai multa ceara.
-Iti sta foarte bine. Deci vezi...asta e drumul. Nu o sa vin tot timpul cu tine. Mergi glont pe drumul asta, nu te opresti, nu intri in vorba cu strainii si nu mergi brambura pe alte strazi. Stii ca aflu tot.
-Da!
..
..
-Vezi... toti baietii au flori. Ti-am zis sa luam si noi. O sa fiu singurul care vine cu mana goala.
-Mai, nu ti-am mai spus? Un baiat nu da flori niciodata unui barbat. Domnul Penciuc nu asteapta flori din partea ta. 

O parte din dialog s-a mai sters din minte, dar esenta s-a pastrat. Astazi a fost pentru mine ultimul inceput de scoala. Multe s-au schimbat din prima zi. Vremea, parul si intentiile bune au ramas la fel. Poate si putin din naivitate.

Vedeam de dimineata copiii cu flori in mana, ochi sclipitori si zambete... Unele crispate, multe radiau iar altele parca erau fade. Cert e ca toata lumea se grabea. Mai putin eu. Stateam pe o banca si

Ok. Sa o spun din capul locului: cine nu a ajuns la Conferinta TEDx rau sa-i para, zic. Pe tema asta au mai scris si Chinezu si Razvan si este putin dificil sa mai surprinzi si alte detalii, dar:

Ieri am inteles cam ce se intampla la conferintele TEDx.. Intalnesti oameni minunati si cu povesti de viata sau doar povesti impletite cu idei frumoase si prezentari pe masura. Atunci cand mai sunt si din localitatea din care faci parte iti spui: "Bai de unde a aparut si X?" "Uite ca nu stiam ce mult succes poate avea Y, care a crescut pe strada cu mine..." si exemplele pot continua.

Printre altele, eu sunt si membru al unui club de voluntariat: Interact Club Craiova (ramura de tineret a clubului Rotary). In decursul timpului am facut foarte multe proiecte in Craiova si nu numai ( o mare parte sunt trecute pe site). Acum ne-am dorit sa facem un proiect nou, o conferinta TEDx in Craiova special pentru tineri, in care sa le prezentam si sa vorbim despre drumul in viata, idei de viitor si cum se pot dezvolta personal pentru o mai buna cariera.

Cine nu a auzit de TEDx? Oricare ar fi raspunsul, aveti ocazia ca Luni 3 septemebrie sa aflati sau sa experimentati una dintre conferintele cele mai apreciate pe plan international. Scopul nostru este să