Rareș Cojocaru

A trecut mai mult de o luna de cand am intrat si am scris ceva pe aici. Parca mi-am pierdut si din dexteritatea de a gandi urmatoarea fraza si de a scrie inca la cea actuala.

Am promis pe Twitter, caci in caz ca nu stiti, contului de Facebook i-am dat delete, ca voi scrie azi o mica "recenzie" a timpului petrecut in offline (mai mult sau mai putin).

1) Din august figurez ca angajat Romtelecom. Astazi si ieri au fost cam ultimele zile in care am mai activat cu adevarat, terminand onorabil lista de 300 de clienti pe care trebuia sa ii intreb de sanatate in weekend-ul acesta. Contractul imi expira daca nu ma insel, la sfarsitul lunii Octombrie.

Astfel, am facut cunostinta si cu primul salariu, si mi-am dat seama ca nu sunt in situatia pe care o descria Makavelis. Sunt sigur ca e important sa incepi devreme sa constientiezi valoarea unui venit si cat de greu se castiga el pentru a putea sa stii cum sa-l gestionezi mai bine.  Oarecum, colegii au fost un pic mirati de faptul ca eram poate mai mic decat altii cu 10 ani sau mai mult. Am primit si unele compliemente cu privire la dorinta mea de a avea un job asa devreme, dar astea sunt mai putin importante.

Perioada asta a fost cu bune si rele; cred ca orice blogger sa gandeste acum la socializarea aferenta ce a venit automat datorita serviciului. O sa scriu alta data un articol cu intamplari din gradina Romtelecom.

2) Am avut timp sa citesc si carti inafara de bloguri :)). Nu mai continui caci mai aruncam un ochi pe la unu pe la altu din blogroll-ul meu, dar sa nu spunem nimanui.

3) ... scoala pe prim plan !?

P.S. Mi-am pus azi favicon daca tot zicea Hoinaru ca e excedat de blogurile fara favicon :))
P.S2 Mai in gluma, mai in serios.. cine are Romtelecom si doreste altceva sau vrea sa isi puna, sa apeleze la mine :))

Mi-am adunat fortele (si cele fizice, dar si psihice) dupa weekendul trecut pentrecut la Triathlon Mamaia. Ramane sa va spun cum a fost.

 Inainte de a intra in paine, vreau si eu sa spun ca exceptand faptul ca am fost la o competitie in care emotiile celor ce erau la primul triathlon inceracau sa nu se faca simtite, m-a bucurat foarte mult prezenta bloggerilor pe care o sa-i mentionez mai jos si  totodata a lui Bogdan Antohe, cel care a avut un rol important pentru ca noi sa fim prezenti la Mamaia.

Clasamentul sta un felul urmator:

Vesnica si nestavilita lozinca: "o poza face cat 1.000 de cuvinte" are partea ei de adevar. Totodata o poza poate sa spuna 1.000 de cuvinte intr-un mod diferit.

Urmatoarea poza a fost facuta de mine. M-am gandit ce vede fiecare cand o priveste.

Un pescar vede un loc numai bun de pescuit.
Un marinar vede o mare oportunitate sa porneasca intr-o croaziera mica pe Marea Egee.
Un turist vede un loc bun de vacanta.
Un nudist vede plaja numai a lui.
O persoana careia ii este frica de apa, vede doar un loc de plaja unde se poate bronza linistit.
Un scafandru si Cabral vad un loc bun de scuba diving.
Un fotograf vede noua fotografie ce va fi punctul de atractie la o expozitie.
Un pictor vede o opera de arta.
Un arhitect vede un hotel subacvatic.
Unii romanii vad un loc numa' bun de pus de-un gratar.
Un alergator vede aici un rasarit spectaculos in timp ce face jogging.
Un parantist nu vede foarte multe. Sau cel putin vede multe dar mai micute :))
Un amator de viteza vede un loc unde s-ar plimba toata ziua cu ski jet-ul
Un cititor vede calmul peisajului, lasandu-se purtat de el, pasind si mai adanc printre randurile cartii.
 Un om simplu vede...ceva simplu :))
Un grec vede ceva banal.

Ce vad eu? Eu vad multe din cele scrise mai sus + un loc numa' bun de antrenament pentru triathlonul de la Mamaia, in care 750 de m trebuie inotati intr-un timp cat mai bun.

Despre asta e vorba



P.S. Voi ce vedeti?

*Cum a fost la triathlon

In urma cu cateva zile am fost in Calafat la o tabara de vara organizata de Rotary Club Craiova; soneria telefonului intrerupe subit galagia generala de la masa de seara :))). Eram informat si apoi intrebat de Chinezu daca imi confirm prezenta la Triathlon Challenge. Raspunsul meu pozitiv m-a pozitionat in echipa SPORTLOCAL. Cate si ce echipe sunt? :

1. Echipa SPORTLOCAL: Rares Cojocaru (inot) – Gabriel Ciobanu (bicicleta) – Florea Cristian (alergare)
2. Echipa Bloggeritelor: Liliana Mercan (inot) – Elena Ciric (bicicleta) – Claudia Sofron (alergare)
3. Echipa Bloggerilor#1:  Ionut Bizau (inot) – Kiss Laszlo (bicicleta) – Mihai Teodorescu (alergare)
4. Echipa Bloggerilor#2: Florin Rusanu (inot) – Roxana Bursuc (bicicleta) – Cezar Vasile (alergare)

Cand ma gandesc la cei 750 m pe care ii am de inotat, ma trece gandul sa imi iau papucii in spinare si sa merg la strand sa mai dau cateva ture de bazin pentru a fi in forma maxima, sa fiu un mic Michael Phelps, si sa nu dezamagesc selectionerul, finantatorul si totodata "patronul" :)) echipei mele.

Ideea este ca fiecare blogger/bloggeriță va face o probă din cele 3, predând ştafeta colegului/colegei, în următoarea ordine: înot (750m), bicicletă (20km), alergare (5km).

Pe colegul meu de echipa, si anume,  Osain Florea Cristian Bolt, l-am cunoscut la Targu Mures, si nu mi-e frica. Stiu ca atunci cand vrea, alearga de-i sfaraie calcaiele; doar a facut ateltism cativa ani buni.

• #de15ani Ştiaţi că... "Lose You" deţine recordul celor mai multe zile petrecute în topul românesc 100? Peste 850 de zile!

• #de15ani Ştiaţi că... Emisiunea "Totul va fi bine" Antena 1 a fost lideră de audienţă la fiecare ediţie, 3 ani la rând?

• #de15ani Ştiaţi că... În 2001 "Un minut" a fost cea mai difuzată melodie a anului în România? Acesta a fost primul number one din cele 8 din istoria trupei.

• #de15ani Ştiaţi că... Hi-Q.ro a împlinit 14 ani? Este primul site al unui artist român.

• #de15ani Știați că... Hi-Q este prima trupă pe Facebook? Are Page încă din noiembrie 2007! http://www.floringrozea.com/20​11/02/28/hi-q-prima-trupa-roma​neasca-pe-facebook/

Mai sus este o mica parte din seria "#de15ani. Stiati ca.." a celor de la hi-q pentru a dezvalui sau aminti lucruri mai putin cunoscute despre hi-q.

Mangalia, anul 2001, plaja super aglomerata (abia atunci incepea moda plecatului la greci, bulgari, ciprioti). Ma amintesc sezand pe un sezlong neplatit, in mana cu ceea ce avea sa devina prima carte (serioasa) citita. Aveam 8 ani pe atunci si ma distram cu Don Quixote de La Mancha, incercand oarecum cu greu sa ma concentrez. Muzica pe plaja era oarecum deranjanta pentru un baiat in clasa a II-a primara ce se confrunta cu pain-ul in dragoste ce-l suferea cel al carui nume il gasim in titlul mai sus mentionat.

In doua zile am terminat-o. Mai ramasesera inca 7. In zilele ce trecusera nu bagasem de seama afluxul sonor ce ni-l baga DJ-ul plajei; si anume o melodie era difuzata din 20 in 20 de minute. Cred ca aia a fost cam prima piesa ce mi-a placut si pe care am tinut-o minte (bine..pe langa Andri Popa si alte balade dintre care cele ale lui Socaciu sunt la loc de cinste in camaruta de memorie)

Imi amintesc ca aceeasi melodie se auzea de la terasa de langa Hotel Zenit, unde ciorba de perisoare era specialitatea casei; din masinile lubenitarilor ce vindeau lubenita in fata "Turcului" (cred ca e si acum turcul cu inghetata in Mangalia, in spatele hotelului Zenit. Foarte buna).

Era melodia cea mai difuzata a anului 2001. Era asta:

 La multi ani HI-Q !

 

Cand fac o promisiune ma tin de ea. I-am promis prekinului Bogdan Anghelina ca sigur si musai studiez problema laptopului de vacanta. Tinand cont ca s-a imprekinit cu cei de la SuperLaptop.info mi-am amintit faptul ca experienta din Finlanda putea fi mult mai bogata in detalii si poze daca aveam laptopul personal cu mine si nu eram nevoit sa il folosesc pe cel al lui Mikael.
La o analiza de adancime a site-ului am observat faptul ca raportul calitate-pret este in favoarea calitatii, defavorizand pretul, avand mai mult decat ok sumele de achizitie.

Pentru ceea ce imi trebuia mie in Finlanda, m-am gandit ca un Dell Latitude D410 din clasa Ultraportabile 12''ar fi fost perfect. Nu era nici prea mare, nici prea mic, si incapea lejer in orice geanta de voiaj. Ceea ce m-a atras in primul rand la el este faptul ca un laptop ultraportabil este ideal cand te confrunti cu schimbatul avioanelor. Nu iti doresti sa ai in bagajul de mana o greutate prea mare si nici in cel de cala. Face parte din clasa business iar balamalele de otel ma asigura ca la prima cazatura nu o sa-l adun bucati; carcasa de magneziu ajuta la asta.

Totodata, de cand cu schimburile intre elevi, si Bogdan stie, cand vine la tine un elev din alta tara si trebuie sa ii pui la dispozitie un laptop, trebuie sa te asiguri ca nu poate fi usor avariat. Cu totii suntem neglijenti cu lucrurile ce nu ne apartin  . Ca un topic, ceea ce este mai mult decat indispensabil unui laptop de vacanta, in special cand mergem pe litoral ar fi aspectul privind scurgerile de lichide ce le poate suferi. Un toshiba Satelitte al unui coleg, a avut aceeasi problema si a stricat oarecum tiparul vacantei reusite. Tinand cont ca Dell Latitude D410 este rezistent la contactul cu apa, implicit scurgerile de lichide, bautul cafelei dimineata langa laptop nu va mai fi un motiv in plus de grija.

Filmuletul urmator este mai mult decat relevant



Sunt sigur ca un dual core ar fi fost mai mult decat perfect, dar sunt de parere ca si procesorul acestuia (Intel Pentium Mobile de 1,73 Ghz, L2 cache=2mb) este parfum si duce orice i-ai da de facut pe sezlongul adiat de briza litoralului sau in cabana de la Balea :)).

Acum o sa-mi zica lumea : "Ba Cojocarule, tu scrii articole numai cand e vreo campanie, cand e vreun concurs?."  Nu.

Pentru ca in general sunt direct, o sa va spun din prima despre ce e vorba. Tovarasul 2.0 Soacra, a pus de-un concurs cu premii in bani. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa intrati aici si sa completati chestionarul cu pricina.

De ce ati face asta?
Eu astazi am semnat primul meu contract de munca. O sa vin cu alte detalii in alt articol. 
Ideea este ca atat cat muncesc, atat primesc. In sub un minut, completati formularul, sponsorul e fericit ca a primit raspunsurile si isi face o idee despre cum priveste lumea jeansii, voi puteti castiga 100 lei (fara sa munciti o luna), mai spuneti si ca ati auzit de concurs de la bloggerul celebru, adica Rares Cojocaru, si toata lumea pleaca fericita acasa, nu :)))

Formularul are mai multe intrebari cu privire la jeansi. Toata lumea poarta jeansi...mai bine sau mai putin bine, asortati sau mai putin asortati. Nu stiu cata lume cumpara de pe internet blugi, denota si intrebarea din chestionar.

Daca ma intrebati de ideea din spatele campaniei, va spun ca  imi este complet straina; poate se deschide un site care vinde blugi, whatever.. Cert este ca va rog si eu si Soacra " sponsorul este deosebit de interesat de raspunsurile oferite de catre cititorii vostri, asa ca am arzatoarea rugaminte de a trata acest concurs cu maxima seriozitate."


Cum imi plac mie blugii, am scris in chestionar. Poza articolului este deasemenea conclundenta iar in cazul in care coincidem la gusturi, ii gasesti aici

 Am dat si pe twitter si pe facebook, zic sa dau si aici ca nu strica, plus ca vara asta imi omoara articolele pentru blog :)

Pentru ca zilele urmatoare trebuie sa vad ultima parte din HP, o sa ma uit in cateva minute la penulima asa ca eu asta i-am urat lui Irinel, adica OmulSimplu :

Cu stima si respect, Rares Mihnea Cojocaru iti ureaza un sincer si neparvenit "La Multi Ani" dar sanatosi. Ca daca ne invartim prin spitale, tot degeaba. Acum e tarziu, e trecut de miezul noptii; nu are rost sa deranjam, dar maine preconizam si-o auditie telefonica ;;), eventual un mic articolas, din gatul mainii.

Acestea fiind zise, eu tin sa-ti multumesc pentru stii tu ce de mai de mult. Numai bine, sanatate si articole bune in continuare.

Noi sa fim sanatosi.!

A trecut moda gainarilor. Mai acum cateva veri, ierni, primaveri, furturile din parcela omului ( a se citi gospodarie) erau la ordinea zilei. Se fura un curcan, un pui, un boboc din fata portii, 14 cuie, un tarnacop si 3 cazmale.

Bai sa va zic ce se fura acum. Mai acum cativa ani buni (8-9.. hai 10) s-au pus cabluri de telecomunicatii (cred), am impresia ca de Romtelecom prin fata portilor oamenilor. S-au ingropat asa, cam la vreo 80-90 de cm sub pamant. Cablurile/firele din cupru. Intre timp, Romania a intrant in NATO, apoi un pic stingherita a fost acceptata si de UE si ne-am modernizat cu totii. Nu stiu exact ce si cum dar cert este ca acele cabluri au iesit din uz, sunt vechi, nu se mai folosesc, "nu mai e bune".

Peisajul rural acum are prin fata portilor santuri late, adanci ce nu pot fi trecute de persoanele cu vartsa 70+. In satul bunicilor cica ar fi ajuns ieri noapte, in dreptul unei case. 1 metru de cablu costa 50 de lei. 1 km=50.000 lei :). Pana acum s-au furat 20 km +

Nu mai zic ca acum 3 zile am fost prezent la o incaierare intre niste unii; adica intre niste janghine ce venisera cu cazmaua la purtator si cu sapa in portbagaj. Nu si-au luat decat cateva "topoare-n cap" (min 2.06). Deseara o sa avem o seara animata. again :))

De cateva zile incoace am tot avut si reverii si visuri; nicidecum iluzii, poate uneori deceptii. Astazi m-am intalnit cu unul dintre vise. Cu VisUrat.

Eu la ora 13.00 inca imi mai aranjam sireturile, cu mana dreapta efectuam un periaj pe canini; mi-am aruncat 14 piersici in bagaj :)) si am dat sa plec de acasa indreptandu-ma spre autogara din Craiova. (la 13.30 era "decolare")

Nu dau bine nasul cu cersetorii din centrul Craiovei (aia de la Ex-Primavara, actualmente Teiu, whatever) ca un zgomot de motor si doua siluete: una alba si una rosie traversau A.I. Cuza facandu-si loc pe langa taxiurile ce ilegal si "deosebit de periculos" stationau aiurea in fata muzeului si pe langa Carol. Erau baietii din Redescopera Romania pe doua roti, adica Sebastian si Robert. "Ai baaa... acum mi-am gasit sa plec tocmai acum" mi-am zis. I-am vazut trecand pe langa Carol spre Cuza si mi-am continuat drumul zicandu-mi "zauu...barem sa le fi facut o poza" (aveam camera in spate).

Nu cobor eu bine spre Jiul ca ii vad ca se intorc. I-am capsat intr-o poza (o pun cand ajung in Craiova) si am zis "bai...ce naiba, nu pot sa intru in trafic, sa-l bat cu degetu pe umar pe VisUrat si sa-i zic cine mi-s, asa ca m-am multumit cu poza in care am tras bine numarul de invingator WIN al acestora. M-am gandit sa-i sun, si chiar l-am sunat pe Seby dar dupa 3 beep-uri am zis ca mai bine il las sa fie atent la trafic, caci intr-o zi de miercuri nu-ti doresti sa fii sofer, mai ales de cand au inceput santierele sa se dezvolte in Craiova.

Ajunsesem pe Stefan cel Mare. V-am spus ca de cateva zile nu pot sa scap de niste vise :)))). In fata mea, la vreo 30 de m, erau chiar cei doi mai sus mentionati :).

Nici nu mai stiu cum m-am adresat lui VisUrat pentru ca inimca dadea rateuri la incercarea de a-mi iesi din piept; nu atat datorita emotiilor ca ma stiti doar ca mi-s imun la asa ceva, ci faptului ca am alergat un pic :))))).

In principiu trebuia sa se vada la beraria de la Jiu cu FreakTuning si gasca onlinerilor craioveni, dar si datorita faptului ca erau in intarziere, si pentru ca strazile din Craiova au devenit un labirint, si pentru ca poate comunicarea nu a fost cea mai stralucita, am facut doar cateva poze, mi-au inmanat niste stickere de lipit pentru "cumetrii" din bloggosfera, si ca final i-am indrumat (eu sper sa fii si inteles :D) spre Slatina, urmatoarea destinatie.

Bai....acum ca am pierdut autobuzul, nu-i bai, ca doar ma stiti descurcaret si am luat altul fara sa astept, care m-a dus la doar cativa km de satul de bastina al neamului Cojocaresc, taica-meau fiind responsabil de ridicarea bloggerului celebru.


Una peste alta, ma bucur ca n-am luat decat un purec de pe microbuzul vietii :))), caruia urmeaza sa-i dau "moartea caprioarei" cand il voi prinde.

P.S. N-am in cap vreun post scriptum. se duce bateria laptopului asa ca nu zic decat:

Drum bun baieti :)